Hapax Legomena
Mar 27, 2007 2:37 pm

Prayer Before Confession

Translated by me from my Romanian Orthodox prayer book:

Hear me, my Lord and my creator,
Hear me again, a sinner and Your unworthy servant,
For many times I have promised to change my wicked life
And never have I changed it.

I have erred, O Lord, I have erred
and I know my errors
and I regret that I have done them
and I am ashamed to come before Your face
For so many times I have broken my word
Having not abandoned my sins.

And what will I say of my unthankfulness,
and whither will go?
For so many iniquities have I committed!

To You I will go, my most merciful Master
and I fall with great boldness at Your feet,
For I see that for my sins You took up
the humiliating death of the cross
and you call sinners to you with your Scriptures
and you call out with your voice:
He who comes to Me I will not turn away.

Indeed, O Lord, accept even me
Though I am unworthy, and forgive me all my sins
and give me Your grace and blessing
in Your great and immeasurable mercy.
For I am greatly penitent
For I have sinned against You and angered Your goodness
With word, with act, and with thought
Willingly and unwillingly.

Indeed from today forward I truly promise–
with Your gift and Your help–
to not return to my former sins
and to not break Your commandments.
I choose to hear You,
Now and forever to worship Your holy name

My sweet Jesus

To magnify you, world without end.
Amen.

Original:
Ascultă-mă, Domnul meu şi Ziditorul meu, ascultă-mă iarăşi pe mine, păcătosul şi nevrednicul robul Tău, că de multe ori Ţi-am făgăduit să-mi schimb viaţa cea rea şi nicidecum nu o am schimbat. Greşit-am, Doamne, greşit-am şi cunosc greşalele mele şi îmi pare rău că le-am făcut, şi mi-e ruşine să vin înaintea feţei Tale, de atâtea ori călcându-mi cuvântul şi nepărăsindu-mă de păcate. Şi ce voi zice de nerecunoştinţa mea cea mare, şi unde mă voi duce? Atâtea strâmbătăţi am făcut! Către Tine vin, Stăpânul meu mult-milostiv, şi cad cu multă îndrăzneală la picioarele Tale, de vreme ce văd că pentru păcatele mele ai primit înjositoarea moarte pe cruce şi pe păcătoşi îi chemi la Tine cu Scripturile Tale şi strigi cu gura Ta: Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara. Drept aceea, Doamne, primeşte-mă şi pe mine, nevrednicul, şi-mi iartă toate păcatele şi dă-mi harul Tău şi binecuvântarea Ta, întru mare şi nemăsurată milostivirea Ta. Că eu sunt foarte căit; că am greşit înaintea Ta şi am mâniat bunătatea Ta cu cuvântul, cu lucrul, şi cu gândul, cu voie şi fără voie. Drept aceea, de astăzi înainte cu adevărat făgăduiesc, cu darul şi ajutorul Tău, să nu mă întorc la greşalele mele cele dintâi şi să nu mai cal vreuna din poruncile Tale. Şi hotărăsc să Te ascult, şi acum şi pururea şi să mă închin numelui Tău celui sfânt, dulcele meu Iisus, şi să Te măresc în vecii vecilor. Amin.

Comments (1 Comment)

Dec 25, 2006 9:24 pm

Merry Christmas!

Merry Christmas! Christ is born, God is with us!

Crăciun fericit! Hristos s-a născut, Dumnezeu e cu noi!

Comments (No Comments)

Aug 3, 2006 7:17 pm

Translating Jabberwocky

So in the previous two posts I presented two different translations of Jabberwocky into Romanian. They’re both good, although they are good at different things. I preferred the Trăncăviciada, for example, because I thought that its wordplay was superior and it has some absolute gems of combinatoric vocabulary–but Larisa found it incomprehensible. The number of nonce words was simply too large for her to understand the thread of the story, while I was able to get through based on my knowledge of the English original. Bîzdîbocul, OTOH, is a more straightforward translation, but Larisa was able to understand it and appreciate the humor.

It’s too bad, because Trăncăviciada has some wonderful gems. Some of my favorites are:

  • vrag fiu, translating “my son”, but vrag is a wonderful bit of allusion. It mixes drag (dear)with a whole set of v-words referring to power or energy: viteaz (brave), voinic (lively youth), etc.
  • volvor, which occurs in the translated line “And burbled as it came”–but the translation is literally “[it came] volvor through the thick brush.” Volvor is meant to mimic “burbled”, but it has changed from a verb into an adverb!
  • fruslavă, my favorite of them all, translating “frabjious.” It’s a blend of frumos (beautiful, good) and slavă (glory).

The Bîzdîbocul version has fewer outright inventions, and in many cases translated nonsense English with perfectly normal Romanian. This appears to be the price of making the poem intelligible. It’s not devoid of its charms, though: harpiduc is an excellent word for “vorpal sword.” (I have a theory about why the Romanian translation cannot support as many nonsense words and remain intelligible. First, Romanian morphology demands that many of the supporting syntactic words from English are absorbed into verb endings and the like. Second, once they are so absorbed they no longer work much to disambiguate the parts of speech, since the endings for Romanian nouns and verbs are phonetically identical. As a result, the more “faithful” Romanian translation is also much more ambiguous and difficult to parse.)

Anyway, here’s a discussion of translating Jabberwocky into Japanese to finish up.

Comments (No Comments)

6:30 pm

Another Jabberwocky Translation in Romanian

Bîzdîbocul
tr. Nina Cassian

Dădeau în plopot ţopi asprili
Trombind, borţind prin ierboteci.
Stifoşii stupureau sporili
şi muimele zglăveci.

«Băiete, fugi de Bîzdîboc,
De fălci şi ghiare care-nşfacă,
De-naripata Cotîrjacă
şi de hidosul Croc!»

El apucă un harpiduc
şi-n murmur prunic, de coprus,
Se tăvăli sub pomul Huc
Căzînd pe gînduri dus.

Pe cînd statea cu gînd luptor,
Cel Bîzdîboc cu ochi de pară
Veni dinspre pădurea rară
Hulbărisind de zor.

Un-doi! Un-doi! şi-aşa, şi-aşa!
Cu harpiducul îl sfîşie
şi-l lasă fără scăfîrlie
şi ploncăie în şa.

«Pe Bîzdîboc l-ai crust! Ce zi!
Te-mbrăţişez, băiat frumos,
Sorinescent. Calc! Calos!»
şi vesel, sfîrcoti.

Dădeau in plopot ţopi asprili,
Trombind, borţind prin ierboteci.
Stifoşii stupureau sporili
şi muimele zglăveci.

Comments (1 Comment)

8:38 am

Jabberwocky, Romanian Translation

Trăncăviciada
tr. Frida Papadache

Era friglind, linsoase zăvi
Se tot gyrau, gimblau în ob;
Numai ninsoare-n borogăvi,
Cînd momii sor deşciob.

Păzea, vrag fiu, de Trăncăvici!
Fălci care-nhaţă, Gheară-Rea,
Hîdul Bolbor zboară spre-aici,
Frumoaznicului! Păzea!

El spada-o lua cît ai clipi–
Lung il cătă pe scîrţălat,
Popas făcut la Dum-dum-tri,
Pe gînduri cufundat.

Şi cît pe gînd el sta hătduş
Cu ochii-n flăcări, Trăncăvici,
Suflînd venea-n galop pe sus,
Volvor prin gros desiş.

Un-doi! Un-doi! Ca-n oase moi
Graval tăiş străpunge: zgrunţ!
Mort îl lăsă şi tigva-i luă
Glapă’napoi zglobunţ.

Şi-ai omorît pe Trăncăvici?!
O, fătul meu gloluminos!
O, zi fruslavă! Ohei! Ohu!
Hulubăia voios.

Era friglind, linsoase zăvi
Se tot gyrau, gimblau în ob;
Numai ninsoare-n borogăvi,
Cînd momii sor deşciob.

Found here. I added in the diacritics and corrected a few things that I’m sure were typos. I have a commentary on some of the word choice forthcoming.

Comments (No Comments)

Jun 14, 2005 10:25 pm

Cum Sărbătorim Cina Domnului

Acesta este textul care se foloseşte pentru Cina Domnului în biserica mea. Am tradus ritualul acesta ca un exerciţiu de traducere–a fost greu, dar foarte interesant să traduc acest text folosind limbajul bisericesc (cât am putut). Pe lângă asta, sunt înnebunit după serviciul acesta. Frumuseţea, frica, şi bucuria Cinei Domnului sunt comunicate în mod extraordinar prin acest tipar, şi am vrut să împărtăşesc această comoară cu prietenii mei din România.

În general această slujbă se face cu un pastor (preot), un diacon, şi câţiva slujitori care în general sunt copii. Sunt rândurile pe care le zice pastorul, poporul, şi unele pe care le zic toţi împreună. Acestea sunt scrise mai jos. Se face asta la noi în fiecare duminică, după predică, şi la sfârşit oamenii ies din sala mare să se adune în sala de părtăşie. Durează vreo 20 de minute, dar uneori e mai lung pentru că la ocazii speciale se mai adaugă alte rugăciuni sau ritualuri. Este foarte fain–coroana închinării noastre, şi abia aştept să merg în fiecare săptămână!

[Poporul stă în picioare.]

Preot:
Domnul cu voi.

Poporul:
Şi cu tine.

Preotul:
Să vă ridicaţi inimile.

Poporul:
Le ridicăm către Domnul.

Preot:
Să Îi mulţumim lui Dumnezeu, Domnul nostru.

Poporul:
Este drept să-I dăm mulţumiri şi laude.

Preotul (cu faţa către Masa Sfântă):
Este drept, şi un lucru bun şi plin de bucurie, pururea şi pretutindeni să-Ţi mulţumim Ţie, Tatăl Atotputernic, Făcătorul cerului şi al pământului. De aceea Te lăudăm, împreunând vocile noastre cu cele ale îngerilor şi ale arhângerilor şi cu toate oştirile cerului, care în veci cântă acest imn ca să proclame slava Numelui Tău:

Toţi:
Sfinte, Sfinte, Sfinte Doamne, Dumnezeul puterii şi al tăriei
Cerul şi pământul sunt pline de slava Ta.
Osana în cerurile preaînalte.
Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului
Osana în cerurile preaînalte.

[Poporul se pune în genunchi.]

Preotul:
Tată sfânt şi milostiv: în dragostea Ta nemărginită ne-ai făcut pentru Tine, şi atunci când noi am căzut în păcat şi am fost supuşi răului şi morţii, Tu, în mila Ta, L-ai trimis pe Isus Hristos, singurul Tău Fiu cel veşnic, ca să fie părtaş în firea noastră omenească, ca să trăiască şi să moară ca unul dintre noi, ca să ne împace cu Tine, Dumnezeul şi Tatăl tuturor.

El Şi-a întins braţele pe cruce, şi s-a oferit după voia Ta, o jertfă desăvârşită pentru lumea întreagă.

În seara în care era vândut spre patimă şi moarte, Domnul nostru Isus Hristos a luat o pâine, şi când Ţi-a mulţumit, a frânt-o, şi le-a dat-o ucenicilor Săi, şi a zis, “Luaţi, mâncaţi: Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Faceţi aceasta spre pomenirea mea.”

După cina a luat un păhar cu vin; şi când Ţi-a mulţumit, li s-a dat lor şi a zis, “Beţi voi toţi dintr-acesta: Acesta este Sângele Meu al Noului Legământ, care se varsă pentru voi spre iertarea păcatelor. Oricând îl beţi, faceţi aceasta spre pomenirea mea.”

De aceea proclamăm taina credinţei:

Toţi:
Hristos a murit.
Hristos a înviat.
Hristos va veni înapoi.

Preot:
Sărbătorim pomenirea mântuirii noastre, Tatăl, în această jertfă de laudă şi mulţumire. Ne amintim de moartea Sa, învierea Sa, şi înălţarea Sa, şi-Ţi oferim aceste daruri.

Sfinţeşte-le prin Duhul Sfânt ca să fie pentru poporul Tău Trupul şi Sângele Fiului Tău, mâncarea şi băutura sfântă a vieţii fără de sfârşit în El. Sfinţeşte-ne pe noi ca să primim această Taină sfântă în credincioşie, şi să Îţi slujim în unire, stăruinţă, şi pace. Şi în ziua cea de urmă să ne iei cu toţi sfinţii Tăi în bucuria împărăţiei Tale veşnice.

Toate aceste îţi cerem prin Fiul Tău Isus Hristos: Prin El, cu El, şi în El, în unirea Duhului Sfânt toată cinstea şi slava este a Ta, Tatăl Atotputernic, acum şi în veci. Amin.

Şi acum, aşa cum Μântuitorul nostru Hristos ne-a învăţat, suntem cutezători să zicem:

Toţi:
Tatăl nostru, carele eşti în ceruri
Sfânţească-se numele tău
Vie împărăţia Ta
Facă-se voia ta
Precum în ceruri aşa şi pe pământ
Dă-ne-o nouă pâinea noastră cea de toate zilele
Şi iartă-ne nouă greşelile noastre
Aşa cum iertăm pe greşiţilor noştri
Şi nu ne duce pe noi în ispită
Ci ne izbăveşte de cel rău
Căci a Ta este împărăţia, şi puterea, şi slava, în vecii vecilor
Amin.

[Se păstrează linişte câteva momente în timp ce preotul frânge pâinea. Apoi o ridică şi zice:]

Preot:
Hristos Paştele nostru se jertfeşte pentru noi.

Poporul:
De aceea să ţinem ospăţul!

Toţi:
Mielule lui Dumnezeu care iei păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi
Mielule lui Dumnezeu care iei păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi
Mielule lui Dumnezeu care iei păcatul lumii, dăruieşte-ne pacea Ta.

Preotul:
Darurile lui Dumnezeu pentru poporul lui Dumnezeu. Luaţi-le în amintire că Hristos a murit pentru voi, şi hrăniţi-vă cu El în inimile voastre prin credinţă cu mulţumire.

[Preotul şi ceilalţi slujitori iau pâinea şi vinul. Apoi oamenii vin în faţă şi se pun pe genunchi la o bară, unde slujitorii vin la fiecare în parte. Când se dă pâinea se zice:]

Preot:
Trupul lui Hristos, pâinea cerului.

[Şi când se primeşte vinul:]

Preot:
Sângele lui Hristos, păharul mânturii.

[Când toţi au luat, serviciul continuă:]

Preot:
Să ne rugăm.

Toţi:
Dumnezeu atotputernic şi pururea viu, Îţi mulţumim din inima noastră că ne hrăneşti, în aceste taine sfinte, cu pâinea duhovnicească a Trupului şi Sângelui preascump al Fiului Tău, Mântuitorul nostru Isus Hristos; şi ne asiguri astfel de favoarea Ta şi bunătatea Ta către noi; şi că suntem drept mădulările întreite în trupul tainic al lui Hristos, părtăşia binecuvântată a tuturor credincioşilor, şi deasemenea suntem moştenitori prin nădejde ai împărăţiei Tale cea fără de sfârşit. Smeriţi noi Te rugăm, Tată ceresc, să ne ajuţi cu harul Tău ca să continuăm în această părtăşie sfântă, ca să facem toate fapturile bune care sunt pregătite pentru noi să umblăm în ele, prin Isus Hristos Domnul nostru, căruia, cu Tine şi Duhul Sfânt, să-i fie toată cinstea şi slava în vecii vecilor, Amin.

Preot:
Pacea lui Dumnezeu, care întrece toată înţelegerea, să pastreze inimile voastre în cunoştinţa şi dragostea lui Dumnezeu şi a Fiului Său Isus Hristos Domnul nostru; şi binecuvântarea Dumnezeului Atotputernic, Tatăl, Fiul, şi Duhul Sfânt să fie între voi şi să rămână cu voi pururea, Amin. Să ieşim în numele lui Hristos.

Poporul:
Mulţumiri lui Dumnezeu.

[Oamenii ies.]

Comments (3 Comments)

Jun 2, 2005 10:27 pm

Mândria Mea

Dacă nu ştiţi, stimaţi cititori, săptămâna asta soţia mea termină timpul ei la locul de muncă unde a făcut practica pentru cursurile de birotică. Sunt foarte mândru de ea.

Sunt mândru de ea pentru nu i-era uşor. Aşa cum descrie ea locul, era plin tot timpul de fum de ţigară. Nu putea să respire, şi venea acasă în fiecare zi cu pudoarea de tutun pe ea. Pe lângă asta, şeful ei era supăros, a ţipat la ea, şi avea nişte aşteptări foarte nerealiste. Şi colegii au fost urâţi cu ea uneori, şi de mai multe ori a venit acasă plângând.

Dar a stăruit acolo, şi acum a terminat perioada asta. Sunt mândru de ea. A făcut un lucru greu, care nu-i convenea mai mult, dar a făcut-o bine şi acum poate să se bucure de o experienţă valoroasă pentru viaţa viitoare. Chiar sunt un soţ impresionat de soţia sa.

Comments (1 Comment)

May 22, 2005 7:26 pm

Wife Bleg

At her behest, my wife now has a blog. She’ll probably mostly write in Romanian. Sorry, Americans.



După dorinţa ei, soţia mea acum are un blog. O sa scrie în limba română, deci bucuraţi-vă românilor!

Comments (7 Comments)

May 17, 2005 10:16 pm

Ce-i cu tradiţia asta?

M-am gândit la ce a fost în discuţia despre rugăciune pentru morţi, şi am vrut să clarific anumite lucruri. Mi se pare că problema cea mai mare este că avem o neînţelegere fundamentală cu privire la scriptură şi tradiţie, şi aş vrea să zic mai multe despre aceste lucruri. Sunt două puncte importante aici care trebuie discutat.

În primul rând, când vorbim de Biblie trebuie să luăm aminte a faptului că Biblia nu este un manual complet pentru tot ce se poate face şi nu se poate face. Acest lucru ar trebui să fie înţeles de la început, dar ca exemplu hai să vorbim un pic de închinare. Cum trebuie să fie închinarea? Ce stil de muzică folosim? Putem folosi întstrumente? Ce cuvinte trebuie să zicem? Putem să scriem cântări proprii, sau avem voie să folosim numai psalmi şi alte cântări din biblie? Toate acestea sunt întrebări cu care suntem confruntaţi azi, şi există culte în care fiecare dintre aceste practici este afirmată sau negată. Avem atâtea diferite perspective pentru că Biblia nu ne dă reguli clare pentru închinare; în schimb ne dă nişte exemple şi câteva îndemnări generale. Putem să avem diferite perspective pentru că Biblia nu este un regulament sau o legislaţie, ci o alcătuire de poveşti, rugăciuni, cântări, scrisori, şi cărţi istorice.

Deci, cum decidem cum să facem lucrurile corect? O posibilitate ar fi să zicem că se poate face NUMAI lucrurile care sunt scrise “negru pe alb” în Biblie, şi trebuie să facem TOATE lucrurile care sunt scrise în Biblie. Mulţi pocăiţi vorbesc ca şi cum aşa fac, dar nu-i aşa. De exemplu, la şcoală biblică din Suceava femeile nu trebuie să poarte batic, şi se crede că toţi oamenii pot să vorbească în limbi prin Duhul Sfânt. Dar se scrie negru pe alb că femeia trebuie să poarte batic (1Cor 11:6), şi tot aşa se scrie că nu toţi oamenii vorbesc în limbi (1Cor 12:13). Cum puteţi continua în aceste practici? Nu sunt biblice–se scrie foarte clar! Dar tu ştii care este răspunsul la aceste acuzaţii. Nu aţi renunţat la Biblie la şcoală biblică, nici nu faceţi acestea în ciuda Bibliei. Dimpotriva, vă credeţi biblici pentru că aţi interpretat Biblia într-un fel, şi credeţi că aceste practici se potrivesc cu adevărul Bibliei când este interpretat corect.

Şi eu vă susţin în principul acesta–şi ca să nu crezi că jignesc şcoala biblică, aş putea să ridic asemenea argumente la fiecare biserică care există în lume. Fiindcă Biblia nu este un regulament, are nevoie de interpretare. Nu cred că trebuie să avem probleme la capitolul acesta. E clar că Biblia trebuie interpretată, apoi aplicată în situaţia noastră, şi pe urmă pusă în practică. Acesta este primul punct: BIBLIA TREBUIE SĂ FIE INTERPRETATĂ, APLICATĂ, ŞI PRACTICATĂ.

Deci, hai să punem osul la treabă şi să studiem Biblia, luând seamă de contextul istoric şi literar, căutând legături între versete, şi cerând călăuzirea Duhului Sfânt. Eventual ajungem la o interpretare, şi cu interpretarea asta începem să aplicăm lucrurile pentru contextul nostru. Din această aplicare porneşte o anumită practică, şi îndată avem un sistem complet de practică, aplicare, şi interpretări împletite împreuna. Ne-am făcut treaba bine. Dar uite-acum: nici interpretarea noastră, nici aplicarea aceasta, nici practicile noastre nu sunt însele Biblia. Sunt biblice în sensul că noi credem că se potrivesc cu Biblia, dar suntem nevoiţi să recunoaştem că am creat altceva pe lângă Biblie. Acum e vorbă de TRADIŢIE.

Dar acesta nu este un sfârşit rău. De fapt, este inevitabil. Dacă facem ceea ce trebuie să facem şi încercăm să înţelegem Biblia şi s-o punem în practică, vom avea neapărat o tradiţie. Tradiţia nu este un păcat sau un parazit care suge viaţa din Biblie, ci este modul prin care înţelegem Biblia, modul în care ne-a vorbit Duhul Sfânt. Fără tradiţie nu putem înţelege ce spune Biblia. Şi de câte ori vorbim de biserici tradiţionale şi netradiţionale, ne păcălim. Toate bisericile sunt tradiţionale–numai că sunt tradiţii vechi şi noi, bune şi rele.

Aici se ridică un om înfuriat. Omul acesta zice că nu vrea nici o tradiţie, ci numai adevărul Bibliei. El renunţă toate crezurile şi toate interpretările oamenilor ca să aibă Biblia pură, aşa cum Dumnezeu a dat-o. Sună familiar? Din păcate, acest om este ori prost ori mincinos. Ceea ce nu recunoaşte acesta este faptul că Biblia însăşi vine din tradiţie. Biblia nu a picat într-o zi din cer, ci a fost scrisă într-o perioadă de sute de ani. Chiar după toate cărţile Bibliei au fost scrise, nu au fost alcătuite până încă câteva sute de ani mai târziu. Şi procesul de alcătuire şi deosebire între cărţile bune şi rele pentru creştinism nu a fost fără dezbateri, confuzii, certuri, şi alte probleme. Dar dacă Biblia a fost alcătuită de oameni care nu sunt scriitorii Biblie, de unde vine autoritate ei? A avea încredere în Biblia presupune că aceste contraversarii s-au sfârşit bine. A crede în Biblia înseamnă a crede în Tradiţia care ne spune ce este Biblia şi că este deamnă de încredere. Biblia vine dintr-o tradiţie, şi dacă vrem să scăpăm de toate tradiţiile, trebuie să renunţăm şi la Biblie. Îmi pare rău, omule, dar căutarea unui creştinism fără tradiţii este zadarnică. Aşa ceva nu există. Tradiţia te prinde oricum.

Şi zic asta pentru că eu eram acest om. Vorbesc din experienţă. În sfârşit am ajuns la punctul doi: NU EXISTĂ SCĂPARE DIN TRADIŢIE.

Comments (15 Comments)

May 6, 2005 8:56 pm

O întrebare despre rugăciune

Aseară am discutat rugăciune pentru morţi cu soţia mea, Larisa. Aceasta este o practică care se află în unele biserici, dar nu în alte, şi oamenii probabil au format o părere despre această practică fără a se gândi prea mult. Dar eu vreau să dau părerea mea aici, cu sprijinul biblic.

Există mai multe tradiţii despre starea după moarte în diferite biserici, şi Biblia nu ne dă un răspuns clar cu privire la asta. Dar ceea ce este absolut clar este invierea: va sosi un momentul în viitor în care toţi cei morţi se vor învia, după care urmează judecata. Deci primul punct pe care trebuie să-l recunoaştem este faptul că moartea nu este sfârşitul vieţii. Cei morţi nu sunt îndepărtaţi şi fără nădejde, ci sunt vii prin Hristos.

Dar învierea nu este aceeaşi pentru toţi. Unii sunt înviaţi spre viaţă veşnică, dar alţii spre osândire. Numai Dumnezeu ştie cu siguranţă care este soarta fiecăruia, deci aici avem un motiv de rugăciune. Atunci când avem îndoieli cu privire la cineva drag, putem să ne rugăm pentru el ca să fie primit în împărăţia lui Dumnezeu atunci când este înviat. Sf. Pavel spune “să nu vă întristaţi ca ceilalţi cari n-au nădejde” pentru că învierea este nădejdea noastră (1Tes. 4:13-14), şi cu această speranţă putem să ne rugăm pentru cei care au trecut deja la cele veşnice. Dumnezeul care ascultă rugăciunile pentru mântuirea cuiva atunci când este în viaţa această poate să asculte rugăciunile rostite chiar după moarte.

Interesant în această privinţă este 1Cor. 15:29, unde Pavel menţionează botezul pentru morţi. Să observaţi că motivul aici este exact motivul pe care l-am dat eu: cei morţi se vor învia, deci unii oameni făceau botez în speranţa ca ei să fie mântuiţi prin acesta! Sf. Pavel nu a condamnat această practică, ci o citează în sprijinul doctrinei învierii. Şi dacă Pavel a putut accepta botezul pentru morţi, de ce să nu accepte şi rugăciune pentru cei morţi?

(Însă, botezul pentru morţi nu se mai practică nicăieri, probabil din motive bune. Se pare că această idee a apărut numai în Corint, dar a dispărut repede în anii ulteriori, pentru că nu se mai zice nimic de asta, nici în Biblie nici în alte scrieri creştine.)

Aici se ridică o întrebare. Mulţi cred că mântuirea cuiva este decisă în momentul morţii, şi aceasta nu elimină posibilitatea de a se ruga pentru un mort? De fapt, nu. Nu sunt convins că lucrurile stau chiar aşa, dar sunt sigur Dumnezeul nostru este mare şi puternic, şi nu este limitat de timp. Dumnezeu poate să audă o rugăciune rostită după moartea cuiva, dar să răspundă la această rugăciune înainte să moară.

Trebuie să luăm în considerare şi contextul istoric. Se ştie din alte scrieri că rugăciune pentru morţi era o practică iudaică în vremea aceea, dar nici Isus nici vreun Apostol nu a zis nimic împotriva aceasta. De fapt, este foarte probabil că Apostolii au propovăduit această practică, pentru că în scrieri creştine timpurii se vorbeşte deja despre rugăciune pentru cei morţi. Avem toate motivele să credem că aceasta a existat din primele zile ale bisericii, şi a continuat până în zilele de azi.

În ultimul rând, suntem îndemnaţi să ne rugăm pentru “toţi sfinţii” (Ef. 6:18), şi fără îndoială morţii se numesc între “toţi sfinţi”. Nimeni nu întreabă dacă este voie să se roage pentru un alt creştin, sau pentru mântuirea unui necreştin–şi care-i diferenţa dacă persoana respectivă este moartă? Prin Isus puterea morţii este zdrobită. Moartea nu mai este o barieră pentru rugăciunile noastre. Nu este nimic în Biblie care spune că rugăciunile pentru morţi nu sunt ascultate, deci eu cred că este un lucru normal şi bun să te rog pentru cineva drag care a murit.

Comments (13 Comments)