informaţii esenţiale:
Larisa
Versuri de la naftalina
May 25, 2005
11:50 am
Revelatie pentru creatie!
Haideti sa exploatam impreuna acest univers al poezie! Haideti sa scoatem versurile marete, ascunse in locuri in care nici noi nu mai stim si sa le lasam sa vada lumina soarelui pentru a iesi mirosul de istorie! Am sa incep eu sa scot din visteria calculatorului meu o prima poezie ca sa va dau curaj. Nu vrem sa fim critici, ci sa ne bucuram de versuri scrise pe pergamente de site!
Doamne, cât de nepătrunse sunt gândurile tale
Rugi nerostite şi totuşi nevoi împlinite
Nopţi nedormite şi arcuri îndoite
Dar biruinţi nebănuite.
Oraşe câştigate, inimi eliberate
Munţi de probleme transformaţi în cenuşă
Inimi cu dorinţi neprihănite
Sunt binevenite.
Un duh care strigă în tăcere
Primeşte răspuns
Nu suntem lipsiţi de putere
Căci Domnul ne susţine.
P.S Curaj, nu trebuie sa fie numai poezii pocaite!
May 25th, 2005 at 5:05 pm
Un crampei dintr-o poezie scrisa candva :
A FI
Eu sunt o lacrima
Eu sunt o floare
Sunt o lumina
O raza de speranta
Eu sunt o adiere de soapte
O boare de vant
Un strop de soare
Si sunt un cant
Sufletul mi-e deschis
Inima mi-e aprinsa
Si ard ca o torta
Pe-altarul Vietii, ne-nvins!
May 25th, 2005 at 11:51 pm
Larisa, chiar îmi place poezia ta! Sunt lucruri adevărate: nu suntem lipsiţi de putere, dar nu pentru că suntem NOI aşa de tari, ci pentru că avem un Dz tare. În încercările prin care trecem acum, trebuie să ţinem minte de asta: că tăria noastră nu stă în noi, ci în Domnul care este cu noi.
June 10th, 2005 at 3:24 pm
Si eu am aici o mica poezie nu asa faina ca a ta, Lary sau ca a lui Stefy ..
Doamne Tu ma stii in amanunt
Si ochii tai ma vad asa cum sunt.
Cu certitudini, si-ndoieli,
Cu rau si bine,
Si cu caderi de care mi-e rusine.
Ma stii cand ma lupt sa fac ce-i drept
Si cand mi-e rostul vietii ne-ntelept
Cand dau prilej ispitei sa ma-nbie
Dar si cand sunt o limpede solie!
Ma stii cand sunt in tine-ncrezatoare
Ma stii cat lut e-n mine si cat dor
Doamne, TU ma stii in amanunt
Valoarea mea e cat in Tine Sunt!
June 11th, 2005 at 3:46 am
Tată, îmi plec gândurile înaintea Ta,
Îmi aşez dorinţele pe un şirag…
Şi aştept Cuvântul tău care să-mi spună
Că eşti mulţumit
De ceea ce spun,
De ceea ce gândesc,
De ceea ce sunt.
M-ai ţesut în palmele Tale,
Ca dintr-un ghem…
Iar acum zbor asemeni unui fluture
Purtând pe aripi
Frumuseţea mâinilor tale.
Şi zbor tot mai sus,
Pe înălţimi…
Tot mai aproape de Tine.
Oamenii îmi văd frumuseţea
Şi mă bucur să le pot arăta
Măcar o picătură din ea,
Din frumuseţea Ta, Doamne.
Mă bucur că ai ales
Să-mi dai viaţă şi mie!
Mă bucur să te cunosc….
June 30th, 2005 at 5:16 am
tuh nu am o poezie prea stralucita …e f faina shi asta ash vrea sa fie scrisa mpe mormantul meu
daca voi avea unul
Mormantul meu !
in scurt timp negru mormant
Din sboru-mi ma va rapi
In scurt timp al vietii avant
in scurt ah! l-a sdrobi
Caci vad in noapte, vad in zori
vad cu ochii mei
Cum s-apropie shi alte flori
Si cum le duc la zei
Le duc ah spre o viatza noua
Le duc la Tatal cel ceresc
June 30th, 2005 at 5:24 am
am uitat sa spun ca asta e poezia familiei e scrisa de claudia turtureanu o tipa din cernauti pe data de 28 05 1898…cine nu crede sa ia legatura cu mine shi ii arat unde scrie……:)