informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
September 26, 2005
1:39 pm
400$ vi se par mult sau putin? Ei bine, indiferent de raspuns eu am pe card atatia bani pentru alimente. Pana acuma mie mi s-au parut mult 400$. Intrebati-ma acuma! Deci, provocarea este ca eu sa am grija de banii astia si ca sa nu ne lipseasca mancarea din casa. Pentru mine e aventura, Jesse in schimb are emotii: “daca cheltuie mai mult, daca cade drobul de sare in capul copilului …” – stiti cum sunt barbatii! Ca sa-l chinui si mai mult i-am zis ca nu o sa-i arat chitantele pana la sfarsitul lunii. Acuma ma gandesc unde sa le ascund. Nu o sa fie o problema sunt sigura. Ieri era 3 Octombrie si aveam cheltuiti deja 66.50? Vreti sa faceti o prognoza? Oare o sa depasesc suma, oare o sa fac economii? …
Permalink
6 Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
1:38 pm
Trebuia sa merg joi la intrunirea cu cei de la lauda si inchinare. Noi nici nu stiam bine ora: ca era 18:30, ca era 18 – nu stiam. Deci ne-am pornit pe la 18 si am umblat ca nebunii pe strazi ca noi am luat numarul la casa gresit. Ei bine, Jesse s-a prins la un moment dat si am intrat in curtea unei case unde erau mai multe masini si am presupus ca aia era casa coanei preotese. Cand ne-am dat jos din masina eu am recunoscut masina ei si intr-adevar aia era casa. Am intrat, ea ne-a introdus la celalalte babe din echipa – mai sunt inca 4, dar erau numai 3 acolo si la tipul mai in varsta care e la clape. Am mancat BINE: mancarica de cartofi din carne de vita, salata cu un sos special, salata de fructe, salata de varza cu fructe si un fel de maioneza, peste crud cu ananas, chips-uri de un anumit fel, chips-uri cu un sos foarte picant, prajitura, placinta cu visine, inghetata si am baut suc de doua feluri. Este? Pe urma am discutat despre echipa si planurile stabilite din vara. Nici macar nu m-au auzit cum cant ci mi-au spus ca ne intalnim sambata la repetitie unde am intarziat ca iar nu stiam exact ora la care sa mergem si ne-am ratacit – de data asta era la biserica repetitia. La sfarsit am aflat ca, coana preoteasa e baptista la origine – probabil de aia ne placem una pe alta! Parca nu mai vroiam sa plec acasa! Ma simteam asa de bine acolo! Am fi putut sa locuim acolo daca ne dadea cineva voie! A fost o experienta frumoasa. Am venit acasa pe la ora 22. S-a meritat. Ma distreaza ca m-au luat in echipa fara ca macar sa ma auda cum cant. Sambata dupa ce am ajuns cu 15 minunte inainte de a se termina repetitia m-a intrebat coana preoteasa daca nu vreau sa cant duminica. Ce comici is astia! Duminica la bise singurul cuplu tanar din biserica au sarit pe noi sa ne invite la masa, dar noi lasasem puiul la fiert acasa si nu am putut sa mergem la ei la masa, dar a ramas sa ne sune ei.
Permalink
1 Comment
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
September 18, 2005
9:27 pm
Nu mai suntem niste purici in ceea ce priveste saritul din biserica in biserica. Asta am facut in ultimele 6 saptamani incercand sa impacam si capra – care-s eu si varza. Astazi am fost la biserica anglicana … carismatica. Am rasuflat usurata cand am intrat si am auzit cantandu-se un cantec familiar. Am fost incantata din primele momente cand am vazut o trupa de lauda si inchinare in fata. Mi-a placut imbinarea perfecta a pieselor liturgice cu cele contemporane din timpul programului. Am asistat la botezul a 2 pustoaice si a unui pusti de 8 ani si la sfarsit ne-am ales cu o masa bogata si cu adresa a sotie pastorului care este sefa trupei de lauda si inchinare. Joia viitoare mergem la ea sa dicutam despre abilitatile mele muzicale. Ma bucur ca in sfarsit suntem multumiti. E foarte important ca cei doi sa traga in aceeasi directie in ceea ce priveste viata spirituala. Deci biserica unde il vom sluji pe Domnul pentru o vreme este biserica anglicana carismatica! Ups! Ce palmares bogat am in ceea ce priveste denomatiunile in care m-am tot plimbat …
P.S. Eram in timpul programului cand Jesse mi-a atras atentia ca este un tip langa o tipa imbracata in roz care seamana cu Marcel. Tocmai atunci tipul ala s-a intors si l-am vazut din profil. Pur si simplu m-a umflat rasul(descarcare nervoasa – in sfarsit o fatza cunoscuta?) si culmea ironiei pastorul era pe-aproape si zicea ceva destul de serios si eu radeam. Frumos, nu? Pastorul e din Canada!
Permalink
No Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
September 17, 2005
6:16 pm
Supa vitnameză face minuni! Supa vitnameză mâncată într-un loc public face minuni în relaţia de căsătorie sau chiar şi de prietenie.
Eu am avut un meci programat cu Jesse pentru ziua de Vineri. Aşa că am zis că nu s-ar cuveni să ne batem acasă ci într-un loc public unde nu am putea să faultăm ca să ne eliminăm de pe teren. Fiecare şi-a făcut tema de peste săptămână pe un subiect “fierbinte” despre care urma să discutăm! Şi uite aşa ne-am îmbarcat în maşinuţa noastră şi am plecat spre Pho – un restaurant vitnamez. Ne-am asezat central la o măsuţă pentru doi îndrăgostiţi, am făcut comanda, am aşteptat si ne-am apucat de discutat. AVANTAJ: într-un restaurant cu încă 10 oameni pe lângă tine nu poţi să vorbeşti prea tare, adică să-ţi exprimi punctul de vedere pe un ton răstit! Hi, hi! Şi uite aşa a decurs conversaţia noastră: mai o gură de supă, mai o gură de cafea cu gheaţă, mai un comentariu în plus la ceea ce spunea celălalt. După câtva timp am terminat şi supa şi discuţia. Am ajuns la o concluzie şi am plecat fericiţi acasă unde ne-am şi uitat la Buffy, am mâncat îngheţată, ne-am rugat(mama de tata şi tata de mama) am făcut duş, am povestit, ne-am rugat şi ne-am culcat fericiţi.
Soluţia la problemele din cuplu: discutaţi în locuri publice! Se merită!
Permalink
1 Comment
informaţii esenţiale:
Larisa
Meditatii
September 15, 2005
3:22 pm
Eu cred in minuni pentru ca cred in Dumnezeu. El este cel care ne vorbeste in fiecare zi! Important este ca noi sa realizam lucrul acesta si sa spunem si altora cum lucreaza Dumnezeu in viata noastra ca la randul lor ei sa fie intariti! Nu stiu ce vreau sa scriu exact, dar vreau ca si voi, daca aveti experiente – lucruri marunte care sunt de fapt minuni – sa incepeti sa le scrieti aici. As vrea candva sa fac o culegere cu invataturi din fiecare experieta unde o sa trec fiecare experienta! Ce ziceti?
Permalink
8 Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
2:41 pm
Miercuri am stat pe mess, am studiat un pic la legislatie si m-am apucat de facut o prajitura cu zahar ars care ii place lui Jesse foarte mult. Nu a iesit ca la mama acasa sau cel putin asa cred eu – nici macar n-am gustat-o inca!
Imi doream sa merg la circ de cand eram mica. Taticu ne-a dus o data, dar nu mai tineam minte prea multe. Culmea ironiei a fost ca am ratat de atunci toate posibilitatile de a mai merge la circ. Ultima data Mihaela a primit niste invitatii gratuite, dar eu nu am putut merge pentru ca trebuia sa plec la Bucuresti sa ma intalnesc cu clanul Bangs. Dar ziua cea mare a sosit. Joia, dupa cum stiti e ziua noastra sfanta, dar am schimbat-o pentru ca Jesse zicea ca are o surpriza pentru mine. Eram un pic emotionata. Ma gandeam ca mergem la un film, dar inima a inceput sa-mi bata tare cand in apropierea circului cineva ne-a dat niste fluturasi despre cum sunt protejate animalele. Cand am intrat in culoarul circului tot imi ziceam:”Nu-i adevarat, nu-i adevarat” A fost spectaculos: m-a distrat ca pe imnul Americii a intrat un elefant calarit de o tipa. Am vazut cai, ponei, lame si caprite si elefanti, tigri, caini, clowni, camile cu o cocoasa, cu doua cocoase, tipi care mergeau pe sarma, o trupa foarte buna de chinezi care treceau prin cercuri si au facut niste exercitii pe niste stalpi. A fost frumos! A fost o surpriza foarte placuta. Imi pare rau ca au fost o tipa si un tip care au cazut in timp ce faceau acrobatiile prin aer. In rest a fost impecabil, demential! Dupa ce am iesit de la circ tot strigam:”UUUUuuuu!” si ziceam:”Fain, fain, super!” Chiar a fost super!
Permalink
No Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
September 12, 2005
7:30 pm
Ieri a fost cea mai naspa zi de pana acuma(asa zic de fiecare data pentru ca am impresia ca lucrurile care vin sunt mai naspa decat alea care au trecut): inca nu ne-am gasit o biserica in care sa ne stabilim si nu am NICI MACAR O UMBRA DE AMICA! Partea buna este ca dezvolt mai mult relatia cu prietenul meu: Jesse! Sambata seara ma intrebam unde e Ana – am nevoie de prietenia ei. E o fata de milioane! Cine o vrea tre sa treaca over my dead body! Vai ce rea sunt! M-am saturat de americanosii astia care nu mi-au pus mai mult de 10 intrebari de o luna si jumatate indata! Nu-mi place de ei! Vreau romanasii mei care stiu sa nu fie ipocriti si care arata suparati cand sunt suparati si arata fericiti cand sunt fericiti. Sunt intr-o faza naspa – stiu! De aia scriu, ca sa ma descarc ca saracu Jesse probabil ca e satul de toate butoaiele mele cu melancolie de care se impiedica uneori.
Stii ce intersant? Acuma nu-mi aduc aminte decat de momentele frumoase de acasa – celelalte parca au disparut! Adevarul e ca vreau acasa in Romania. Probabil ca sunt asa de multe tipe care ar vrea sa vina in SUA si eu stau si bocesc ca sunt aici. Astept sa incep sa lucrez pentru ca atuncia totul se va schimba in bine. Sunt sigura de asta. Faptul ca am iesit atuncia singura la cumparaturi mi-a facut ziua si am avut timp sa fiu eu cu Domnul. Abia astept sa ma bucur de munca mea! Hai ca va las ca vreau sa ma culc! Dorm toata ziua cand am timp! Acum e dupa-amiaza si nu ratez somnul de frumusete! Toate cele bune!
Permalink
4 Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
September 9, 2005
10:02 pm
Scuzati cuvantul matze, dar mie nu-mi prea plac. Interviul meu de astazi a fost mai mult cu 3 pisici si un caine. Trebuia sa merg la un interviu sa vad daca ma calific sa stau cu un pustan rasfatat, dar nu m-am calificat la capitolul animale. Eu sa stau cu 3 pisici si un caine in casa? Mai bine cu o shatra de negri! Si uite asa s-a dus prima slujba. Cica vroiau sa am recomandare ca sunt apta sa lucrez cu copii. Saracii de ei, americani! Ce stiu ei pe unde mi-am ros eu coatele in Romania si prin ce tabere mi-am stricat calcaiele de la mersul prin apa, dar mergem mai departe! Ii multumesc Domnului ca am avut posibilitatea sa merg in taberele astea! Ca si recompensa ca nu am luat serviciul, dar ca Jesse a avut o zi buna – ne-am luat pizza family – cat roata la caruta – si m-am jucat cu un pustan negru care primise de la vanzatoare un balon rosu si astepta si el ca si noi sa se faca pizza “to go”. Fug sa ne uitam la Buffy si sa mancam. V-am salutat din mers! Sa ma scuze cei carora le plac cainii si pisicile! Daca era numai o pisica hai ca mai era cum era, dar 3 pisici si un caine? No way! Doamne, incerci sa-mi zici ceva? I am not listening! I’am not listening!
Permalink
No Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
12:59 pm
Pentru ca vroiam sa fac prajitura m-am trezit ca nu aveam gris. Nici nu stiam cuvantul pentru gris, culmea ironiei – nici Jesse. A cautat pe net si am gasit: SEMOLINA. Pentru ca Jesse era in timpul serviciului a trebuit sa ma duc eu la cumparaturi. Mi-am luat inima in dinti, mi-am facut doua codite si am plecat spre magazin. Cand am ajuns acolo m-am holbat printre rafturi si ma tot rugam sa vina cineva care lucreaza acolo sa-l intreb. Dar nu venea nimeni. Pentru ca am vazut un tip care aranja fructele mi-am facut vant si l-am intrebat pe el. A venit cu mine si mi-a aratat, dar eu fiind asa de emotionata am si uitat unde mi-a aratat si culmea ironiei nici nu mai vedeam eticheta. L-am intrebat din nou unde era si am plecat fericita la casa sa platesc. Era un tip care mi-a incasat. Eu aveam 5 dolari si costa numai 2:19, dar eu cand m-am uitat la casa de marcat am vazut 2:81 si mi-am zis ca asta tre sa fie pretul cu taxele in plus, dar cand colo era restul. Mi-a dat 2 dolari si mi-a zis sa-mi iau maruntul dintr-un loc special. Eu am luat tot maruntul si am plecat fericita spre casa. In fericirea mea am auzit un tip ca striga din spatele meu: era un biciclist negru care ma atentiona ca e in spate. Am venit acasa si Jesse a fost foarte incantat ca am reusit! Cand am numarat restul era 2,81. M-am speriat ca i-am luat la ala tot bacsisul, dar pe urma Jesse mi-a explicat ca era restul cel pe care il vazusem la casa de marcat, nu pretul. Oricum, a fost o experienta noua si frumoasa!
Permalink
1 Comment
informaţii esenţiale:
Larisa
Ziua sfanta
12:48 pm
Dupa cum nu stiati, Joia este ziua noastra, ziua in care petrecem mai mult timp impreuna. Ieri am facut prajitura si pe la 16:30 am plecat sa-mi iau cursul de legislatie care nu arata deloc ca si cartile de telefon ale noastre pe care tre sa le stii cand dai examenul de conducere. Asta are exact 98 de pagini si e mai ingusta decat un caiet A5. Pe urma am plecat la mare. Pe drum ne-am oprit sa intram la un restaurant vitnamez, dar nu avea cititor de card si am mers peste strada unde am dat de un magazin ucrainesc de unde ne-am cumparat smantana si branza telemea. Am fost uimita. Galantarul arata Romanesc: cu toate mezelurile: PARIZER, BRANZA TOPITA, MUSCHI … Am vazut si gutui si covrigei – imi pare rau ca nu mi-am luat, dar poate data viitoare. Am mers la un restaurant japonez si ne-am luat mancare “to go” si am zburat la mare. A fost superb: am intrat in apa rece, ne-am plimbat pe nisip, am luat niste scoici, ne-am bucurat de spectacolul oferit de niste tipi care faceau surfing pe mare cu zmee, am mancat mancare japoneza si prajitura si snacks-uri. Yammy-yammy. Pentru ca pe acolo trecea un tren si era o pasarela prin zona ne-am urcat si am asteptat sa treaca trenul pe sub noi. I-am facut din mana la mecanicul de locomotiva si el ne-a claxonat de cateva ori. A fost super. Pe urma ne-am plimbat prin padure si pe la 19:10 am sarit in masina si am venit spre casa. Cand am ajuns in fata blocului am auzit ceva muzica. Jesse mi-a zis ca e de la masina cu inghetata. Am fugit sus, ne-am luat 4 dolari si ne-am cumparat inghetata. Am venit in casa, am aprins lumanarile si am stins lumina si am tras jaluzelele …
Permalink
1 Comment
| 