informaţii esenţiale:
Larisa
Sarbatori
December 22, 2005
12:06 am
In cateva ore o sa fiu in drum spre Minnesota ca sa petrecem Craciunul 2005 cu parintii lui Jesse. Dragilor, la sfarsitul lui 2006 o sa fim in Romania! Abia astept! Dar pana atunci va urez Sarbatori fericite-n Isus si Un an nou cu bine! Sa ne vedem sanatosi si voiosi si la fel de frumosi in 2006. Sa nu uitati ca Craciunul nu inseamna Mos Craciun, cadouri, reuniune de familie. Craciunul este perioada din an in care ne aducem aminte de cel mai frumos cadou facut omenirii de catre Dumnezeu: omul Isus Hristos. Sa aveti grija cum mancati si cat mancati! Si cei care mergeti cu colindul nu uitati sa va luati un rucsacel la voi ca sa puneti bunatatile pe care nu mai puteti sa le mancati. Sa fiti cuminti. Abia astept sa merg cu colindul la anul! La multi ani!
Permalink
No Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
Sarbatori
December 18, 2005
8:32 pm
Nu stiu cati va amintiti unde ati fost acum un an pe 17 Decembrie 2004 la ora 13. Am sa va aduc aminte. Majoritate erati in holul primariei din Suceava repetand colindul: “Ingeri mii din ceruri canta” dupa care ati urcat sus ca sa asistati la cununia a doi cetateni frumosi: Jesse si Larisa. Pentru ca acum am implinit doar un an de la cununie i-am luat o felicitare pentru Jesse, ne-am uitat la doua filme, am lucrat la calendarele pentru familia lui Jesse si la al nostru, am mers la Fred Meyer unde am cumparat carne pentru sarmale si sampanie, am mers la conducere si pe urma am condus pe strada principala pana la magazinul unde trebuia sa ducem DVD-urile. Am facut cea mai buna parcare pe diagonala acolo. Pe urma am vrut sa mergem la patinuar, dar locul ala arata jegos si am decis ca nu mai vrem sa patinam acolo asa ca am plecat la un restaurant chinezesc unde am mancat o mancare buna cu carne de pui si ciuperci si orez. A fost un remember a anului care a trecut cu bune si rele. Pe urma am mers cu masina intr-un parc si am asistat la ridicarea lunii. A fost un moment deosebit in care ne-am adus aminte de timpul cand eram pe Zamca la orizont si ne-am uitat pentru ultima oara la toata zona de acolo. Numai zidurile si copacii de acolo ar scrie mii de pagini de povesti de dragoste!
Permalink
3 Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
Sarbatori
10:58 pm
E frumos sa tii traditia cand vorbesti de lucruri care au farmec sau pot sa infrumuseteze cu ceva viata. Cu o zi inainte de Sf. Niculai i-am citit lui Jesse povestea lui Sf. Nicolae ca sa nu fie inafara subiectului si am mers la acelasi magazin ca sa cumparam ceva pentru celalalt. A fost interesant sa ne uitam unul dupa altul prin magazin ca sa nu vada Jesse ce i-am cumparat eu si invers. Ideea era sa ne intalnim la masina. Am facut cumparaturi de calitate amandoi. Pentru ca trebuia sa le pun noaptea m-am tot rugat ca sa nu se trezeasca Jesse cand fosneam eu pungile si slava Domnului ca nu s-a trezit. A doua zi dimineata ne-am deschis cadourile langa usa: intai Jesse
si apoi eu.
si ne-am bucurat de faptul ca suntem impreuna si ca am pastrat una din traditiile din Romania.
Permalink
No Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
December 1, 2005
10:17 pm
Eram astazi la Friday Lunch cand am observat ca ninge si am zis la toata lumea. Eram in culmea fericirii si mai sunt, dar azi trebuia sa ies cu Jesse la condus! Ninge cu fulgi destui de mari si s-a si asezat un pic! Nu credeam ca o sa ajung sa vad ninsoare in Seattle. Ce m-a distrat cel mai mult era ca eu eram asa de incantata, dar babutele de la biserica erau asa de speriate. Am venit cu sefa care se ocupa de bucatarie la biserica si mergea asa de incet ca ii era frica. Se ruga sa poate iesi maine din casa. Ele se rugau sa stea ninsoarea, eu nu mai incapeam in mine de bucurie ca ninge. Slava Domnului. Inainte de a merge sa facem cumparaturile am profitat de aproape toata zapada de pe masina si ne-am bulgarit bine.
Era mai multa zapada pe masina la ora 17 cand am plecat noi la cumparaturi.
FAZA ZILEI: eu trebuia sa merg la repetitie la ora 19, dar la ora 18 am primit un telefon de la unul dintre liderii de la lauda si inchinare care ma anunta(prin Jesse) ca se suspenda repetitia din cauza ninsorii. Sa va dau niste indicii. Nu mai ninge de cateva ore si afara arata ca si cum ar fi plouat intr-o zi obisnuita. Nu mai putea de ras cand vorbea Jesse la telefon cu Neal. Uite cata zapada era pe jos!
Permalink
2 Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
Sarbatori
11:07 am
La multi ani tie si familiei tale! L-am rugat seara sa nu-si puna ceasul sa sune ca il trezesc eu. Si m-am trezit de nu stiu cate ori pe noapte ca sa nu ratez ora 7. Ei bine, la ora 7:00 am pus imnul! Ca sa observati ce patrioti suntem!
Permalink
No Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
1:14 am
Dupa cateva saptamani de studiat mai intens legislatia din Washington am decis ca vreau sa dau testul scris. Am trecut prin carte cu ajutorul lui Jesse. El a fost profesorul meu.
Luni – am mers sa dau examenul pregatita sufleteste, dar … era inchis: Sunday, Monday and Holidays – CLOSED!
Marti – ma gandeam ca Dz mi-a mai dat o zi ca sa-mi termin de facut partea mea. Iar am luat cartea din scoarta in scoarta. Cand am ajuns acolo ne-au zis ca nu mai dau teste pentru ca este trecut de 4:30 si ei la 5 inchid. Dar pentru ca tot eram acolo am platit taxa si am dat examenul la ochi: m-au pus sa citesc cateva litere si sa zic cateva culori – a fost floare la ureche. Mosnegutului de la ghiseu i-a placut tare de noi si la un moment dat m-a intrebat daca ar fi mai folositor daca mi-ar vorbi in spaniola!
Miercuri – pe la 8:45 ne-am am sarit in masina. Am ajuns acolo, am luat un numar si am dat testul si am gresit 5 din 25. Dar a fost tare: eram la intrebarea 20 si deja aveam 5 gresite(asta e maximum de greseli) si m-am intors spre Jesse si i-am facut semnul ala ca si cand cineva mi-ar taia gatul. Vroiam sa renunt, dar m-am abtinut si m-am bazat pe ajutorul lui Dz si am reusit si i-am si facut ziua mosnegutului de la caserie. Se bucura si el pentru mine. Am facut fotografia pe loc si mi-a dat permisul provizoriu tot atunci. Asa arata!
Toata gloria este a Domnului. El m-a ajutat sa trec si ma bucur ca Jesse m-a ajutat sa inteleg cartea.
Deci de astazi pot sa conduc cu Jesse in dreapta si orasul o sa fie floare la ureche. O sa dau orasul la inceputul lunii ianuarie. Domnu-i bun!
Permalink
4 Comments
| 
