informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
January 27, 2006
11:34 pm
Astazi am mers sa inchiriem niste filme. Este o oferta speciala la un magazin: 5(zile) pe 5$. Ne-am luat: Arrested Development, Finding Neverland, Peter Pan, The Godfather II si The Simpsons si am vazut ca la magazinul unde se vinde totul la 1$ angajeaza full-time. E aproape de casa 15-20 de minute de mers pe jos, deci n-ar strica daca mi-as pune o aplicatie.
Oricum in drum spre casa Jesse a sugerat sa nu mergem pe strada principala ci sa mergem prin cartier pentru ca e o zona frumoasa cu case. Era seara. La un moment dat am vazut un animal care traversa strada cam greoi si m-am intrebat ce este. Jesse a zis ca trebuie sa fie un iepuras si a sugerat sa ne apropiem. La doi metri in fata noastra ne privea tinta un raton de toata frumusetea. M-am bucurat asa de tare cand l-am vazut. Asteptam de 6 luni sa vad un raton si Dumnezeu ne-a bucurat astazi. Jesse a zis ca nu a vazut prea multi ratoni la viata lui! Slava Domnului ca am avut ocazia sa vad un raton in viata ca asa mai vezi morti pe autostrada!
Aici e o fotografie cu un raton ca cel pe care l-am vazut noi astazi.
Permalink
3 Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
January 24, 2006
2:19 pm
Sambata seara i-am avut invitati la noi pe Holly si Father John. Ei sunt “pastorasii nostri”. De vineri ne-am apucat de facut sarmale si am pus la dezghetat carnea pentru ciorba radauteana. Sambata am spalat rufe, am facut supa, Jesse a pregatit masa si eu am facut ultimele retusari
in timp ce el s-a bucurat de jocul lui: Civilization IV.
Cu o ora inainte de a veni musafirii ne-am apucat de facut piureul si snitelul si salata de varza. Am facut o fumaraie in casa, dar numai bine ca am descoperit ca hota functioneaza. Nu-i asa ca Domnu-i bun? Am sters ultimele picaturi de ulei si ne-am imbracat frumos. Dupa numai vreo 10 minute a sunat interfonul si Jesse s-a dus jos sa-i intampine.
Au fost impresionati ca am facut supa si nu am folosit plicuri. Holly este mulatra si zicea ca mama ei facea acasa un fel de sarmale si ei nu-i placeau pentru ca erau cu prea mult orez si cand a auzit ca o sa avem sarmale a zis ca o sa manance din politete “ca asa face sotia pastorului cand merge la cineva acasa”, dar spre surprinderea ei i-au placut foarte mult. Jesse le-a pus o farfurie plina si au terminat-o imediat. Nu a lipsit smantana. Cand am ajuns la piure si snitel deja nu mai puteau. Intre timp am povestit, ne-am distrat, ne-am uitat la fotografiile de la nunta si de la cununie, Holly a incercat sa citeasca ceva in romana. Si uite asa ne-am apropiat de ora 9:30 cand Jesse i-a intrebat daca vor inghetata de menta si cu bucati de ciocolata(preferata lui Holly – noroc ca am fost la coana preoteasa acasa si stiam) si n-au putut sa ne refuze.
Mai era de acum 10 cand ei nu se dadeau dusi, dar au trebuit sa plece pentru ca aveau un musafir pe care il lasasera acasa. La plecare le-am dat snitel si piure si sarmale.
Am avut un timp foarte bun impreuna; am fost foarte obositi cand ne-am dus la culcare, dar s-a meritat.
Permalink
1 Comment
informaţii esenţiale:
Larisa
Ziua sfanta
January 11, 2006
4:06 pm
Atata am primit eu de la socrii mei de Craciun si atat a primit si Jesse – numai ca pe cardul lui scria ca trebuie sa-i foloseasca pentru ceva distractiv si pe giftcard-ul meu scria: “Just for you!” – cine stie cunoaste! Ei bine trebuia sa ne luam ceva de la Target asa ca sambata am pornit-o intr-acolo. Jesse vroia sa-si ia jocul Civilization IV, dar nu a gasit asa ca ziua a fost ziua mea de cumparaturi. Mi-am luat o pereche de ochelari de soare si o geanta misto si pentru ca am decis sa mergem si la alt Target poate, poate gasim jocul pentru Jesse am gasit dupa luni de cautari umbrele transparente si Jesse mi-a cumparat una! A fost o zi buna pana la sfarsit pentru ca Jesse si-a facut comanda pe net de joc si tre sa ajunga din moment in moment.
Permalink
1 Comment
informaţii esenţiale:
Larisa
Sarbatori
January 5, 2006
1:31 am
In ajunul Craciunului am primit de la mamica lui Jesse pijamale cu om de zapada – cel putin al meu era asa si nu am avut voie sa coboram de la etaj dupa ora 22 pentru ca “Mosul” avea sa treaca sa puna ciorapii cu bomboane langa semineu si nu vroia sa fie vazut. Dimineata ne-a trezit un clopotel si o voce care striga: “Christ is born! Merry Christmas!” Am fugit toti jos ca sa deschidem cadourile. Am deschis cate unul dupa care am mers si am mancat micul dejun traditional in familia Bangs: oua, prajitura cu caramel si caizer prajit. Apoi ne-am dus sa ne deschidem cadourile din nou. Eu nu m-am simtit prea bine in dimineata aia asa ca nu am putut sa ma exteriorizez prea mult cand scotoceam prin cadouri. Eu am primit o gramada de cadouri: lantisoare, camasi,
un sal si o curea orientala, DVD-urile cu anul II cu Gilmore Girls, o pereche de pijamale de la Jesse, o harta a Americii, bomboane, ciocolata, trusa de manichiura, produse cosmetice, bani si o chitara Yamaha.
Imi luase gandul de la chitara din momentul in care am zis ca vreau una pentru Craciun, dar Domnul a avut grija ca sa ma apuc de treaba mai repede. Seara am mancat in familie la bunica lui Jesse unde erau adunat tot clanul si unde am schimbat cadouri intre verisori. A fost un timp bun in care ne-am jucat, am mancat si am avut timp sa ma si plictisesc.
Intre Craciun si anul noi am fost la un restaurant mexican impreuna cu familia si culmea: eu si Jesse ne-am uitat bunatate de mancare la restaurant si pe urma am fost sa vedem Cronicele din Narnia – un frumos film pentru copii. Zilele au trecut pe nesimtite. Ne-am uitat la multe filme, am mancat pop-corn, am mancat bine, am dormit, am umblat mai toata ziua in pijamale si Jesse
si eu
am fost la bowling intr-o seara cu o gasca de verisori si m-am descurcat destul de bine pentru o incepatoare, am condus un pic si mi-a fost mila de cumnatii mei care au fost cu noi in masina, am fost la sanius si m-am bulgarit cu Jesse in fata casei, dar asta e o alta poveste!
Permalink
No Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
Sarbatori
12:38 am
Pe 27 Decembrie am adunat tot poporul care a vrut sa mearga la sanius si pe la amiaza am sarit in masini. Americanii astia au niste sanii tare ciudate. De fapt nu arata nici pe departe ca saniile noastre clasice. O sa vedeti asta in fotografiile care urmeaza. Deci, dupa ce Jesse a tras de mine ca sa mergem cu “ideea de sanie” am ajuns la dealul care nu parea prea provocator si am inceput sa ma dau cu ceea ce ei numesc sled. A fost fascinant. La inceput Jesse a fost asa de dragut ca a mers cu mine pe sanie ca sa prind curaj. Apoi am folosit sanii separate.
La primul drum singura am mers un pic si pe urma am mers mai mult cu spatele.
Inainte de a pleca acasa, Jesse s-a hotarat sa treaca testul barbatiei sarind peste o rampa cu sanie. Cu farfurie zburatoare, mai bine zis. Eu l-am avertizat zicand “Atata-ti trebuie sa patesti ceva”–cuvinte profetice, dar nu prea convingatoare. El a sarit, si a cazut pe un brat, lovindu-se rau de tot, in timp ce eu faceam fotografii. Apoi am mers la matusa lui, am legat bratul si am pus gheata, dar el nu a putut sa-si miste bratul timp de doua zile.
Cu o zi inainte de 2006, dupa ce am facut sarmale impreuna cu Jesse si soacra mea
am mers afara sa facem un om de zapada teoretic, dar pentru ca zapada nu se lipea am decis sa ne bulgarim si pot sa zic ca a fost o bataie pe viata si pe moarte.
Permalink
No Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
January 4, 2006
11:52 pm
Tot drumul spre Minnesota din Seattle a fost fascinant. Vremea a fost diferita de la stat la stat. Cand ne-am pornit la drum ploua destul de bine. Prima data am urcat in muntii din Seattle unde ningea frumos si imaginea era minunata. Apoi va las pe voi sa vedeti cat de diferita poate sa fie vremea aici, cum se schimba odata cu orele pe care le petreci in masina.
Pe drum am vazut cateva trailere care aveau o gramada de masini noi noute pe ele.
Drumul nostru a durat 2 zile cu o oprire peste noapte la un hotel unde am mancat niste mancare chinezeasca pe care am luat-o de pe drum si unde nu am dormit prea bine. Dar nu era vina celor de la hotel ca nu am dormit noi bine ci era faptul ca noi eram obositi si schimbasem patul. Pe drum am repetat colindul: “O ce veste minunata” cu care urma sa-i incantam pe cei din clanul Bangs. A fost un timp bun pe care noi l-am petrecut impreuna ca si cuplu.
In Minnesota ne astepta zapada, iar in drum spre casa am avut vreme din ce in ce mai variata.
Pentru ca pe o portiune de drum am ascultat muzica ceva mai tare, Jesse a calcat un pic mai mult acceleratia si ne-am trezit cu un politai care a traversat un sant plin de zapada si a venit dupa noi cu girofarurile aprinse. Eram prea impresionati de stanga pe care o facuse si nu ne-am dat seama ca venea dupa noi. Ne-a oprit frumos, ne-a verificat actele si ne-a dat amenda pentru ca noi mergeam cu 82 de mile pe ora cand limita era 75.
Desi eram foarte obositi am iesit bine in fotografie, nu? Fotografia a fost facuta nu cu mult inainte de a ajunge acasa.
La multi ani 2006!
Permalink
No Comments
| 