informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
March 29, 2006
8:08 pm
Marti dimineata m-am trezit cu o durere mai mare de cap pe care am neglijat-o in speranta ca o sa-mi fie mai bine. Am condus pana la serviciu fara probleme si cand am ajuns toata lumea mi-a zis sa merg acasa, dar incapatanata ca Bob, seful meu care era racit cobza si a venit la serviciu ca sa impartaseasca din suferinta lui, am ramas. Ei bine, pana la ora 10 mi se facuse rau de-a binelea. Am iesit afara sa iau niste aer si mi se parea cu nu este aer, vroiam sa vomit, dar m-am gandit ca ar fi mai bine sa nu vomit intr-un loc public(adica la un veceu public) ca mi-as fi vomat si plamanii(adica mai mult decat trebuia). M-am reintors la pus-ul meu pe umeras, dar aproape era sa cad. Astia s-au speriat cand m-au vazut si m-au trimis acasa. L-au sunat repede pe Jesse si a venit repede sa ma ia. In drum ne-am oprit pe la o farmacie si am luat niste suplimente de viteza(vitamine) si am venit acasa. Abia pe la ora 3 am inceput sa ma simt un pic mai bine. Asa aratam pe la 3 cica cand ma simteam mai bine
Si daca tot sunt pe site am sa pun si doua fotografii  ca parca nu am mai pus, cu Jesse cand se pregatea sa mergem la biserica
si cu mine cand eram deja gata ca sa merg la biserica duminica dimineata!
Acum ma simt mai bine si abia astept sa merg maine si poimaine la serviciu si gata saptamana. Sper sa-mi plateasca zilele astea la vatra, daca nu o sa mi le plateasca eu sa fiu sanatoasa. Hai noroc!
Faza cea mai tare din zilele astea doua e ca nu mai stiam ce sa fac acasa cu atat de mult timp liber si inainte mai aveam un pic si prindeam radacini pe canapea!
Permalink
1 Comment
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
March 25, 2006
2:01 pm
Fiind vineri abia asteptam sa plec acasa de la serviciu si sa fac un dus ca am muncit pe coate si pe branci toata ziua. Am condus destul de bine si cand am ajuns acasa am reusit sa fac o parcare foarte buna. E prima data cand incerc sa fac parcarea la bloc pentru ca e foarte abrupta si tre sa fii destul de precaut. Ei bine dupa ce m-am chinuit cam un minut am reusit sa parchez bine masina.
Am scos-o din viteza, am pus frana de mana, am inchis masina, geamul, dar … am uitat cheile in contact. Ne-am dus la managera blocului ca sa luam cheile de la apartamentul nostru ca sa intram in casa. Aceasta nu era acasa. Era doar pustanul ei care si-a dat seama ca nu are cheile. Mai era cu un prieten care cica se pricepea sa deschida masini  . Ei bine mamica lui venea acasa la ora 22 asa ca tipul s-a oferit sa ia un prieten si sa se duca dupa cheie la serviciu mamicai lui pentru 5$, dar eu am zis ca-i dau 10 $. Noroc ca mai aveam niste covrigei si o grefa de la serviciu. Ne-am pus jos in fata usii si am asteptat sa vina tipul care nu a intarziat sa apara. Am intrat in casa, am luat cheile celelalte si m-am dus dupa cheile din masina in timp ce Jesse a scris doua cecuri: unul de 10$ pentru ca ne-au lasat sa intram in casa si 10$ pentru ca s-a dus sa ne aduca cheia. Prostia costa! Deci s-au dus 20$ din alocatia mea lunara.
Permalink
1 Comment
informaţii esenţiale:
Larisa
Cu Dumnezeu la serviciu
March 22, 2006
10:24 pm
Si indata trece si a treia saptamana de munca. Astazi e miercuri si a fost Ziua Pijamalei in care toata lumea a venit la serviciu in pijamale. Cei care au uitat au fost nevoiti sa-si ia din magazin niste pijamale pe care sa le poarte toata ziua. Cam asa arata aproape tot echipajul de pijamalosi din Productie dupa 8 ore de munca
Dar sa nu uit sa vi-l introduc pe Managerul magazinului pe care il cheama Bob si e un tip de treaba.
El este cel din dreapta. Pletosul se pare ca este mana lui dreapta si in cheama Joel. O faza tare: eram ieri si il asteptam pe Jesse sa vina. Inainte de a pleca in cautarea lui – la locul stabilit din primele zile inca – la raftul cu carti mi-am luat ramas bun de la Joel care e casier. Ei bine m-am dus la raftul cu carti si nu l-am vazut pe Jesse, m-am dus afara sa ma uit dupa masina si masina era acolo. Am intrat din nou in magazin. Joel m-a intrebat cum de nu am plecat si i-am zis ca nu-mi gasesc barbatul. Atunci el a facut un anunt care s-a auzit in tot magazinul: “Jesse Bangs este asteptat de sotia lui la casa numarul 2!” Numai dupa cateva secunde l-am vazut pe Jesse venind spre casa un pic cam rosior in obrajori. A fost fain.
Dupa o zi de munca m-am dus ca sa-i zic lui Jesse ca ma duc sa-mi las uniforma la dulap si mi-a facut o fotografie cu un iepuras dragut care era prin zona.
Nu-i asa ca e dragut? Vineri o sa aduca fiecare ce poate si o sa mancam pranzul impreuna. Abia astept sa infulec tot ca o adevarata romanca!
Permalink
1 Comment
informaţii esenţiale:
Larisa
Cu Dumnezeu la serviciu
March 18, 2006
1:03 pm
Si ca prin vis s-a dus si a doua saptamana care a inceput prost pentru ca am fost cam racita si seful meu mi-a zis sa nu ma imbolnavesc. M-am luptat cu raceala si am biruit-o cu Isaia 53 si cu niste bombonele pentru gat si cu culcatul odata cu gainile desi unii se culca singuri. Oricum, nu am ramas in urma celei care imi sorteaza mie hainele pentru ca nici ea nu s-a simtit prea bine asa ca a fost o saptmana lenta pentru noi, dar a trecut repede.
Vineri a fost St. Patrick’s Day si aniversarul nostru. Am implinit doi ani de cand suntem impreuna. Si tot vineri am primit primul meu cec pe care scria numai 325 de dolari. Atat castig eu intr-o saptmana si cand ma gandesc ca numai benzina ne costa 100 de dolari pe luna ca sa merg la serviciu. Am fost foarte suparata cand Jesse a deschis plicul si s-a uitat la suma, dar m-am pocait spre seara cand mi-am dat seama ca eu tre sa fiu multumitoare cu ceea ce primesc. De St. Patrick’s Day toata lumea trebuie sa se imbrace in verde ca altfel ceilalalti pot sa te piste. Este un sfant al Irlandei. Dupa amiaza am facut o fotografie cu majoritatea celor din Productie, (adica a celor care lucreaza in spate) dar din pacate nu am inca fotografia. Cand o s-o primesc o s-o pun pe net. Am primit-o acum cateva minute. Iat-o
Salariul meu este cu cativa centi mai mare decat salariul minim pe economie in America, dar mergem mai departe.
Permalink
2 Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
Cu Dumnezeu la serviciu
March 4, 2006
10:58 pm
Si maine trece prima mea saptamana de munca la Value Village.
Asa arata magazinul in interior
Aici este partea in care mobila si papucii sunt pusi
Aici e partea din fata unde casierii nostri fac bani frumosi.
Eu lucrez in spate – de aia nu-s in fotografie, dar in fiecare zi merg si pun marfurile(jucarii, de-ale bucatariei, lumanari, electrice, etc.) pe rafturi sau pe unde am loc.
In prima zi a fost mai mult efort intelectual decat fizic pentru ca a trebuit sa trec prin faza de echipare si a am avut de urmarit casete
video, am avut ceva teorie si teste la final. Mai am maine 1 modul jumatate de facut. Am deja de partea mea pe unul dintre manageri care mi-a promis ca o sa-mi dea 3 saptamani vacanta la Craciun din care doar una o sa mi-o plateasca. Mai bine nici nu se putea pentru ca noi nu stiam cum sa facem cu venirea noastra in RO, dar Domnu-i bun. M-am simtit cam singura cand a venit pauza de pranz pentru ca in incaperea in care se ia masa nu mai era nici un loc pentru mine. Am mers afara si i-am dat Domnului problema asta si cateva ore mai tarziu unul dintre manageri mi-a zis ca pot sa mananc unde vreau eu. Probabil ca o sa-mi iau pranzul afara pentru ca e deja primavara.
Faza zilei a fost cand am iesit pe usa de urgenta la terminarea programului si a inceput sa sune alarma.
Ca idee a fost o zi frumoasa. Dupa program Jesse m-a luat la Sushi si spre surprinderea lui si-a mea mi-a placut foarte mult apoi am mers la o conferinta tinuta la noi la biserica.
As putea pune ca Dz abia incepe sa lucreze in viata mea. Aceasta a fost prima zi.
In zilele ce au urmat am inceput sa fac progrese si joi a fost prima zi in care am terminat cu o ora inaintea doamnei celeilalte care pune hainele pe umeras si am primit reasigurare ca Bob – managerul firmei ma vrea in conducere cat de repede, dar i-am zis ca vreau sa trec prin toate fazele inainte de a junge sus. Dumnezeu e bun si Jesse e un sot minunat. M-a ajutat foarte mult saptamana asta! Multumesc!
Permalink
5 Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
Cu Dumnezeu la serviciu
March 1, 2006
6:17 pm
Acum ceva timp in urma am vrut sa ma angajez la un dollar store, dar cand m-am dus sa aflu raspunsul au zis ca deja au o intreaga echipa. Ei bine eram in drum spre Friday Lunch cand am aflat raspunsul si dupa mai mine de 20 de minute i-am zis lui Jesse sa intoarca masina sa mergem acasa si am inceput sa plang. Cand am facut stanga eram in stanga unui magazin care facea angajari. Am tras in parcare, am bocit un pic si Jesse s-a dus si a luat o aplicatie. Ei bine, dupa mai bine de o luna m-au sunat si au zis ca vor sa-mi ia un interviu, dar eu nu am dat de mesaj la timp si am sunat disperata acolo, dar deja tipul plecase. Am sunat a doua zi dimineata la prima ora si mi-au zis ca pot sa vin la ora 3. Interviul a fost luat de un manager italian foarte fain. Am fost reprogramata pentru alt interviu care a avut loc ieri cu un negru. Mi-au zis ca daca nu aud nimic de la ei pana joi la amiaza inseamna ca nu o sa ma angajeze.
Astazi este ASH WEDNESDAY – incepe postul Pastelui – asa ca am mers la biserica si dupa un program mai special am fost unsi cu cenusa si Jesse
si eu
ca sa ne amintim ca suntem tarana si in tarana ne vom intoarce. Am venit acasa si am stat pe mess si ma gandeam ca de vreme ce nu a sunat nimeni probabil ca nici astia nu au incredere in mine. In momentul in care Jesse mi-a auzit tonul cu care am rostit cuvintele alea a verificat mesajele si ghici ce a gasit? Un mesaj de la cei de la magazin care ne-au sunat putin dupa ce noi am plecat la biserica. I-am sunat repede inapoi si am aflat ca sunt angajata si la ora 15 am mers sa facem actele si pentru ca am stat o ora jumate mi-au platit ora asta! De vineri la treaba. Programul este de la 8-4:30. Doamne ajuta, Doamne da izbanda!
Cand am iesit de la completat actele mai frate, am constatat ca iar am uitat luminile aprinse si s-a dus bateria. Am stat un pic in masina ca sa-i asteptam pe cei de langa noi sa vina la masinile lor ca sa ne ajute. Pentru ca zaboveau am mers pana la Mc sa mancam. Jesse si-a luat un sandwich picant cu pui si eu mi-am luat pentru prima data in viata un Happy Meal, dar am fost asa de dezamagita cand am vazut ce jucarie mi-a picat.
O vrea cineva?
Culmea ironiei e ca ieri dupa-amiaza a inceput sa ma doara mana dreapta tare de tot si pana dimineata s-a umflat bine. Sper sa-mi treaca pana maine cand se pare ca va fi ultima mea zi la Friday Lunch.
Permalink
5 Comments
| 