informaţii esenţiale:
Larisa
Ziua sfanta
July 1, 2006
9:04 pm
Little Si
Sambata dimineata dupa repetitie am plecat la munte. Jesse a gasit un traseu de doua ore prin munte pe care vroia sa-l facem. Eu la inceput am fost cam suparata ca nu o sa am ocazia sa ma bronzez, dar nu a trebuit decat sa-mi schimb atitudinea ca ziua sa fie una reusita.
Dupa o ora de mers cu masina pana la munte am tot cautat disperati loc de parcare si slava Domnului ca am gasit unul. Dupa 2 minute de urcat pieptis i-am zis lui Jesse ca nu cred ca o sa pot sa urc pana sus, dar am hotarat sa incerc amagindu-ma ca voi urca pana la jumatate si ma voi intoarce. L-am rugat pe Jesse ca sa ma lase sa merg eu in fata pentru ca era deprimant sa vad numai spatele lui, dar cand eram aproape in varf mi-am dat seama ca pur si simplu l-am fugarit. Parca era concur: cine ajunge primul sus! Ei bine, ca incepatori ne-am descurcat excelent!
Bineinteles ca pe ultima suta de metri ma gandeam sa abandonam ca urcasem foarte mult pieptis, dar slava Domnului ca nu am facut-o! Dupa ce am mai urcat cativa metri niste babe ne-au zis ca e in imediata apropiere. Atunci parca ne-am incarcat bateriile si am reusit sa mai parcurgem si cei 90 de metri. A meritat efortul.
Jesse a sarit direct la rucsac ca sa se bucure de sandwich-urile pe care le-am pregatit.
Peisajul era minunat.
In spatele nostru statea ca un zid de aparare Big Si. Este un traseu pe care il faci timp de patru ore numai pieptis. Noi ne-am rezumat la al admira doar si ne-am gandit ca poate la anul ne vom putea masura puterile.
In padure mirosea a americani. Cei care au mai fost in tabere cu americani stiu mirosul acela specific. Am gasit si ceva mure prin padure. Ma bucur ca nu ne-am intalnit cu domnul Urs care probabil ar fi fost incantat sa ne invite la el la cina.
Inainte de a ajunge la locul din care am pornit m-am oprit cateva clipe si am facut o fotografie acestei minunate flori:
La intoarcerea acasa ne-am oprit si ne-am luat niste cirese de pe marginea drumului. Am facut o afacere buna pentru ca pe doua pungi de cirese am platit cat am fi dat pe 4 de la magazin.
Cand am ajuns acasa rupti de oboseala nu ne-am prea putut odihni pentru ca astia renoveaza toate balcoanele de la blocul nostru si puteai auzi numai: poc, zdrang, zbang, poc, la la la la la la la - era unul din muncitori care canta. Slava Domnului ca au plecat, dar n-am scapat inca de ei ca vin si maine.