informaţii esenţiale:
Larisa
Ziua sfanta
August 27, 2006
5:17 pm
Cand sa ne pornim si noi la munte am realizat ca avem nevoie ca cineva sa ne dea un jump ca nu mai pornea masina. Murise bateria. Dupa cateva minute de rugaciuni si eliminarea tuturor ideilor Jesse a avut o idee care a functionat si uite asa am plecat spre munte. Dupa numai 30 de minute ne-am oprit la un Peco si am realizat ca mai avem nevoie de un al doilea jump.
La baza muntelui era un copac care avea 700 de ani. Nu-mi venea a crede ca e asa de mare si neted.
Si mai era acolo un mini-muzeu cu animale si pasari din padure.
Traseul prin munte a fost mediu, dar in primele minute curgea apa de pe mine ca la robinet. La un moment dat simteam cum imi bate inima in cap. La un moment dat ne-am oprit si am mancat si m-am bronzat un pic si apoi am admirat privelistea care se intindea in fata noastra.
Cel mai fascinant lucru pe care l-am vazut in padure a fost panza unui paianjen care era tesuta in forma ovala si avea cam 50cm inaltime. Imi pare rau ca nu am fotografiat-o sa fi vazut cat de fascinanta era, dar am fotografiat o ciupercuta frumoasa.
Nu cred ca mai are rost sa va mai zis ca in momentul cand vroiam sa mergem acasa am constatat ca mai avem nevoie de un jump. Slava Domnului ca a fost cineva care sa ne ajute. La intoarcere ne-am oprit sa luam niste nectarine si mere proaspete de la niste fermieri si am oprit un tren
ca sa fac o fotografie cu Jesse.
Permalink
1 Comment
informaţii esenţiale:
Larisa
Ziua sfanta
August 26, 2006
10:03 pm
Sambata trecuta am mers la gradina cu Vasea
si am inceput prin a ne uita la ferma improvizata de acolo. Dupa cum vedeti bine m-am si apucat de treaba
numai ca ii lipsea o tata la vaca asta.
Pentru ca Vasea a fost dragut ne-a platit intrarea la cortul in care erau fluturasii care zburau in voie prin incapere.
Si uite asa ne-am ales si noi cu niste fete de fluturas.
Duminica trecuta Vasea a cantat la noi la biserica
doua cantece in rusa si oamenii l-au aplaudat. Aia a fost prima data cand s-a aplaudat la noi la biserica. Nici macar pe noi nu ne-au aplaudat!
Permalink
No Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
Ziua sfanta
August 19, 2006
11:03 pm
Cu ocazia aniversarii noastre am mers la Space Needle. Am avut un timp bun, dar eu am fost un pic cam irascibila pana am ajuns acolo. Interesant a fost ca atunci cand am ajuns la baza turnului m-am intrebat daca asa m-as simti daca as fi in Franta la Turnul Eiffel. De la distanta mi s-a parut mai interesant turnul.
Ideea era ca sa mergem la restaurantul de acolo care face se misca intr-un cerc timp de 47 de minute. Aici puteti vedea fotografii din diferite zone ale Seattle-ului pe care le poti vedea de sus de la restaurant
sau de la observator.
Spre seara cand incep sa se aprinda luminile in oras atmosfera devine mai romantica.
Mancarea a fost excelenta, scumpa, dar mie nu mi-a placut. Imi aducea aminte de ardeii cu smantana de acasa care nu mi-au placut niciodata.
In schimb lui Jesse i-a placut mancarea.
Inainte de a incheia seara si de a merge la hotelul de 200$,
care nu avea nici macar micul dejun inclus, ne-am certat ca chiorii ca eu am zis o chestie si Jesse a interpretat-o cum a vrut el si uite asa cand am ajuns la hotel am stat vreo 2 ore afara pana am rezolvat problema apoi ne-am bagat in pat si ne-am culcat.
Dimineata ne-am trezit, ne-am uitat la un film si am coborat sa mancam cand am aflat cu stupoare ca n-au micul dejun inclus si ca o sticla de pepsi costa 1,50 cand poti sa o iei la 50 centi de la magazin.
Ajunsi inapoi in camera cu buzele umflate am sunat la receptie si am intrebat de ce costa asa de mult daca nici macar nu au micul dejun si smecherii m-au intrebat de la ce camera sunt si normal ca nu le-am zis, dar le-am lasat un sondaj de opinie in camera.
Cand am ajuns in parcare am aflat ca cineva tre sa ne dea un jump ca Jesse uitase farurile aprinse cu o seara inainte. Dupa ce am rezolvat si problema asta am mers si am lasat masina la spalat ca era tare jegoasa si noi ne-am mai plimbat prin centru dupa care am venit acasa si am inceput sa caut de mancare. A fost o iesire reusita cu toate ca ne-am certat ca prostii.
Permalink
No Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
Ziua sfanta
August 6, 2006
8:31 pm
Vineri dupa ce am venit mai repede acasa de la serviciu ca nu mi-a fost prea bine am plecat la munte. Ne-am cam impotmolit in trafic, dar dupa lungi cautari am gasit locul ideal pe care Dumnezeu il pregatise pentru noi.
Sa vezi si sa nu crezi! 2 zile la munte fara telefon, internet, apa curenta, lumina, filme, serviciu, ceas, mancare la foc - altceva mai bun nici ca exista.
Sa nu care cumva sa credeti ca eu am stat toata ziua cu ochi-n soare - am carat lemne
si Jesse s-a ocupat de foc.
Dimineata pe racoare ne lasam stresurile in padure! 
Minunatii de noi am uitat chibriturile acasa si noroc ca ne-au dat niste vecini foc - nu, nu la propriu - si noi a trebuit sa-l intretinem(mai bine zis Jesse).
Portbagajul mi-a tinut de masa cand am pregatit mancarea pentru excursia de sambata.
Pentru ca minunatii de noi am uitat sa luam si apa am gasit in apropiere o pompa ca la tara.
In raurile de aici poti sa prinzi o gramada de somon si pastrav.
Excursia pe care am facut-o a fost la mai bine de 2000km. Uitati-va cum arata muntele cand am plecat in excursie
si cum arata cand am ajuns la 2000km.
Asta a fost punctul in care am decis sa ne intoarcem pentru ca urcasem destul de mult pieptis si eu eram in slapi si spatele meu a inceput sa-mi traga semnale de alarma.
Asa ca am inceput sa cobor mai voioasa decat m-am urcat.
Machetuta cea verde este masina noastra in miniatura parca.
Floarea care mi s-a parut mai interesanta pe munte se numeste: pensula indienilor.
Dupa ce am revenit la locul de campare si eu am cazut in rau, Jesse s-a apucat de citit o carte.
Spre seara am inceput sa facem mancarea: cartofi si porumb copti.
Duminica dimineata ma distram de modul in care arata parul lui Jesse. Comic, nu?
In timp ce Jesse s-a dus dupa alte lemne eu ma jucam cu focul!
Dupa ce am mancat niste cereale cu lapte am mers la rau ca sa spal vasele. Asta mi-a adus aminte de tabara.
In drum spre casa ne-am oprit sa facem alt traseu si sa mancam.
Ceea ce ne-a frapat pe drum este aceasta biserica micuta care avea numai 8 locuri si era special amenajata ca un loc in care sa te odihnesti si sa te rogi. Capela e un pic mai mare ca mine.
Intr-un orasel de munte oamenii talentati au taiat copacii astfel incat atunci cand te uiti la ei sa vezi diferite forme. Fascinant!
A fost o iesire reusita. Multumim, Doamne! Eu ies ca mi se inchid ochii de somn. Noapte buna!
Permalink
2 Comments
| 