informaţii esenţiale:
Larisa
Ziua sfanta
August 6, 2006
8:31 pm
Un week-end reusit!
Vineri dupa ce am venit mai repede acasa de la serviciu ca nu mi-a fost prea bine am plecat la munte. Ne-am cam impotmolit in trafic, dar dupa lungi cautari am gasit locul ideal pe care Dumnezeu il pregatise pentru noi.
Sa vezi si sa nu crezi! 2 zile la munte fara telefon, internet, apa curenta, lumina, filme, serviciu, ceas, mancare la foc - altceva mai bun nici ca exista.
Sa nu care cumva sa credeti ca eu am stat toata ziua cu ochi-n soare - am carat lemne
si Jesse s-a ocupat de foc.
Dimineata pe racoare ne lasam stresurile in padure! 
Minunatii de noi am uitat chibriturile acasa si noroc ca ne-au dat niste vecini foc - nu, nu la propriu - si noi a trebuit sa-l intretinem(mai bine zis Jesse).
Portbagajul mi-a tinut de masa cand am pregatit mancarea pentru excursia de sambata.
Pentru ca minunatii de noi am uitat sa luam si apa am gasit in apropiere o pompa ca la tara.
In raurile de aici poti sa prinzi o gramada de somon si pastrav.
Excursia pe care am facut-o a fost la mai bine de 2000km. Uitati-va cum arata muntele cand am plecat in excursie
si cum arata cand am ajuns la 2000km.
Asta a fost punctul in care am decis sa ne intoarcem pentru ca urcasem destul de mult pieptis si eu eram in slapi si spatele meu a inceput sa-mi traga semnale de alarma.
Asa ca am inceput sa cobor mai voioasa decat m-am urcat.
Machetuta cea verde este masina noastra in miniatura parca.
Floarea care mi s-a parut mai interesanta pe munte se numeste: pensula indienilor.
Dupa ce am revenit la locul de campare si eu am cazut in rau, Jesse s-a apucat de citit o carte.
Spre seara am inceput sa facem mancarea: cartofi si porumb copti.
Duminica dimineata ma distram de modul in care arata parul lui Jesse. Comic, nu?
In timp ce Jesse s-a dus dupa alte lemne eu ma jucam cu focul!
Dupa ce am mancat niste cereale cu lapte am mers la rau ca sa spal vasele. Asta mi-a adus aminte de tabara.
In drum spre casa ne-am oprit sa facem alt traseu si sa mancam.
Ceea ce ne-a frapat pe drum este aceasta biserica micuta care avea numai 8 locuri si era special amenajata ca un loc in care sa te odihnesti si sa te rogi. Capela e un pic mai mare ca mine.
Intr-un orasel de munte oamenii talentati au taiat copacii astfel incat atunci cand te uiti la ei sa vezi diferite forme. Fascinant!
A fost o iesire reusita. Multumim, Doamne! Eu ies ca mi se inchid ochii de somn. Noapte buna!
August 7th, 2006 at 7:31 am
Pozele astea imi aduc aminte de tabara din voronet
nu am mai dormit in cort de atunci , cred ca acum e o experienta total diferita nu? 
August 7th, 2006 at 7:42 pm
A fost intr-adevar altfel. Parerea mea e ca americanii pur sange nu ar putea sa faca asa niste iesiri. Vecinii de la care am luat noi focul sambata seara s-au uitat la un film in masina si in timp ce noi aveam cartofi facuti la foc si porumb ei mancau gratar adus de acasa! E? Dar m-am bucurat ca totusi nu le era jena sa-si lase stresurile in padure si dimineata si seara mergeau la pescuit!