informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
July 3, 2011
9:24 am
Conform DEX capsunar este romanul plecat la munca in Spania la cules capsune. Eu se pare ca am ajuns in Minnesota la cules capsune si am trecut de la o pozitie inalta de supervisor la una de jos: capsunar. Unii urca pe scara sociala, altii coboara, dar nu-i nimic pentru ca tot trebuia sa incep undeva. (Sunt printre primii 2 culegatori din 75. Rezulta recomandari bune.)
Pastorul de la una din cele mai mari biserici de aici are o ferma de capsune si mure
si eu am profitat de ocazie ca sa fac niste bani si sa imi fac noi prieteni si gem de capsune care nu m-a costat nici un leu. Iarna-i lunga in Minnesota!
Transportul capsunelor de la punctul de culegere pana la sortare se face cu masinute de golf.
Intre timp movila noastra de gunoi pe care o s-o folosim ca si ingrasamant creste vazand cu ochii.
Cand m-am apropiat mai mult de gramada de gunoi mi-am adus aminte de pozia lui Arghezi: “Din bube, mucegaiuri şi noroi/Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.”
Happy 4th!
Permalink
1 Comment
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
June 19, 2011
1:18 pm
Uite ca nu dupa mult timp ma reintorc cu imagini din coltul nostru de paradis. Casa in care locuim noi acum a fost construita pentru un preot luteran.
Cateva imagini cu casa inainte de a ne apuca noi de treaba:
Camera noastra
Baia bajetilor
Camera unde se vor relaxa oaspetii nostri
Bucataria unde ne place sa gatim
Din mici economii mari bucurii
Celelate modificari puteti sa le vedeti daca veniti in vizita! Va asteptam sa va petreceti vacanta in locul unde dimineata poti sa asculti pasarile, unde poti sa auzi trenul in departare si unde puteti sa mancati o salata adevarata din gradina noastra.
P.S. O God, protect our going out and our coming in; Let us share the hospitality of this home with all who visit us, that those who enter here may know your love and peace.
Grant this through Christ our Lord. Amen! Thank you, Jesus!
Permalink
4 Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
April 21, 2011
4:34 pm
Codrule, codrutule,
Ce mai faci, dragutule,
Ca de cand nu ne-am vazut
Multa vreme au trecut.
Nu am citit eu foarte multe poezii, dar se pare ca printre cele citite se afla si cea care m-a ajutat sa descriu acest articol. S-au intamplat multe lucruri de la ultimul post. In ordine cronologica, evenimentele ar sta in felul urmator:
Intr-o luna de primavara s-a nascut Ciprian
care acum are aproape 3 ani
Am fost in Romania la nunta Oanei,
In Italia, la Roma
Se non puoi essere il pino di un monte sii la scopa di una valle, ma sii la migliore scopa.
S-a nascut si Sebastian intre timp tot intr-o zi de primavara,
si acum are deja 1 an. Multi inainte, Sebi!
Ciprian a fost in Romania la bunici pentru 6 luni
Atentie la linia a 3-a! Trenul accelerat Suceava-Bucuresti va pleca din statie la linea a 3-a. Atentie la linia a 3-a!
timp in care noi ne-am mutat din Seattle in Fargo, North Dakota pentru a fi mai aproape de familie.
Sebi si Ciprian se inteleg foarte bine. Singura problema pe care o avem e faptul ca lui Ciprian nu-i place sa ne vada ca ii dam mancare lui Sebi. Mai, l-ati tinut flamand pe copilul asta in Romania?!
Sanatate ca-i mai buna decat toate!
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tanar/a precum esti
Tot mereu intineresti.
Vom canta impreuna pe dez/acorduri de design interior, viata la tara, cuvinte de duh, leacuri babesti si ce-o mai veni!
Permalink
4 Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
July 2, 2008
9:34 pm
Pe 22 Mai 2008 ziua in care s-a nascut Ciprian Alexander Bangs a inceput concediul de maternitate. Mi s-a urat cu scrisul pe blog. Poate ca nu mai citeste nimeni si atunci nu mai are rost sa mai scriu. Ne vedem cand ne-ntalnim!
Permalink
2 Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
March 16, 2008
7:05 pm
90-60-90, hu? Dar ce ziceti de 103-107-103? Ce, frumusetea se masoara in centimetri? Adevarul e ca o sa-mi ia ceva vreme pana o sa ajung la forma initiala, dar acum ma bucur de atentia tuturor si de stralucirea femeii insarcinate.
Da, e timpul pentru o noua fotografie cu burtica mea si barba lui Jesse care e in crestere.
E uimitor sa urmaresti cat de repede poate sa creasca burta in numai 3 luni de zile.
In ultima vreme am fost bine si ma bucur din plin de suturile pe care mi le da Ciprian acum. Uneori parca face box, uneori e foarte dragut cu mamica lui. Bine ca poate sa se miste acum cum vrea ca dupa prima intalnire schimbam foaia.
Astept cu sufletul la gura luna iunie care uneori parca vine in galop, iar alteori parca e undeva la jumatate de an departare.
Daca ma uit inapoi observ ca timpul a trecut asa de repede de cand mi-am dat demisia, dar cel mai important lucru e ca nu las viata sa treaca pe langa mine chiar daca am impresia ca fac lucrul acesta cateodata!
Astazi e Dumnica floriilor in America. Pastele anul acesta a picat pe 23 Martie. E ultimul paste pe care eu si Jesse o sa-l petrecem singuri, dar cred ca o sa aiba farmecul lui.
Va doresc o primavara frumoasa la toata lumea!
P.S. Probabil ca nici nu o sa-l mai recunosc pe Jesse cand o sa se tunda si o sa se rada dupa ce se naste Ciprian.
Permalink
No Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
January 9, 2008
4:21 pm
La multi ani si la multi bani! Vesti bune anul are!
Luni dimineata dupa ce am baut o gramada de apa am plecat cu emotii spre spital. De ce aveam emotii? Pentru ca aveam 50% sanse sa aflam sexul bebelui si tot atatea ca bebele sa nu coopereze. Ei bine dupa prima imagine a fost asa de clar ca o sa rup traditia din familia Apetrei.
Cand ma uitam la fotografii ma gandeam ca acum bebele arata ca un cadavru: e numai un schelet.
Marimea bebelui acum la 19 saptamani este asemenea acelei unei portocale.
Daca va uitati bine la fotografia asta o sa vedeti fata din profil.
Asta e fotografia mea preferata:
A fost un moment deosebit. DECI: CIPRIAN ALEXANDER BANGS.
Permalink
No Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
November 26, 2007
11:58 pm
Si de-acum pana-n poveste cale lunga mult mai este.
Astazi am fost la control si bebele era bine. I-am ascultat din nou bataile inimii care nu au mai fost asa de rapide – ceea ce e normal, a trebuit sa-mi ia proba de urina de doua ori ca cica prima data nu era suficient. Zici ca-l beau de cer mai mult. Am mai auzit eu de cineva care era zidar si fiindca nu-i dadeau unii de mancare el cerea si cateva oua si ceva lapte ca sa mearga treaba. Oricum, toate-s bune si frumoase. Mie imi mai este rau din cand in cand mai des, dar cica ar trebui sa ma simt mai bine incepand cu luna asta.
Visul meu este sa nasc in apa daca Dumnezeu ma ajuta si am o sarcina care evolueaza normal fara complicatii.
DECI,
Nu stiu cati dintre voi ati aflat, dar noi ne-am gandit sa facem ceva mai deosebit pentru sarcina asta. Jesse o sa-si lase parul lung si barba si la fiecare sfarsit de trimestru o sa facem fotografie cu barba si cu burtica mea ca sa vedem cum evolueaza lucrurile. Apoi cand se va naste bebele o sa cumparam o sticla de vin pe care sa o tinem pana tanarul/tanara va avea 21 de ani – varsta legala la care poti sa bei in America – si atunci o sa-l bem impreuna.
Asa ca acum am inceput-o cu inceputul.
Inca nu stiu daca Jesse vrea sa-si lase si mustata sa creasca si sa se incovoaie ca la tigani. Stai sa-l intreb. A zis ca da. La placinte inainte!
Permalink
1 Comment
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
November 11, 2007
4:58 pm
Probabil ca ar trebui sa mai adaugam o minune la a cele 7 minuni ale lumii:
Ieri am fost pentru prima data la doctor si am auzit bataile inimii. Erau asa de rapide! Pentru mine sunau ca si mersul trenului in viteza pe linie. Pentru Jesse era ca si cand cineva fugea foarte repede. A fost minunat. Apoi am mers la ecograf si am vazut bebele si am vazut cum ii batea inima. Nu e mai mare decat degetul meu mic de la mana. Era asa plin de energie. Ziceai ca facea box. A fost un moment unic. Poate pentru prima data am realizat ca intr-adevar este un bebe in mine si ca este un miracol. Il intrebam pe Jesse: “Cum poti sa nu crezi in Dumnezeu numai cand te gandesti cum se naste viata?” E un proces asa de complicat si totusi Dumnezeu a ales femeia ca sa aduca viata in lume, in familie, in societatea pe care El a asezat-o.
Avem un bebe!!!!!
Permalink
3 Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
November 2, 2007
11:06 pm
Case darapanate, cer gri, praf, caldura mare, materiale viu colorate, razboaie de tesut, matase, oameni bogati, oameni saraci, intarzaieri, comoditate, claxoane, zgomot infernal, piete ambulante, vaci, pastile pentru molii e cam ceea ce caracterizeaza INDIA din punctul meu de vedere.
Prima saptamana ne-am petrecut-o in Varanasi unde parca timpul s-a oprit in loc acum cateva sute de ani. Noi am fost cazati la un hotel cu conditii vestice care parca nu facea parte din peisaj. Varanasi este orasul in care hindusii vor sa moara pentru ca ajung direct in Nirvana. Mama Ganges e raul unde cenusa lor este aruncata dupa ce sunt incinerati, este raul unde leprosii, copiii pana la 16 ani, femeile insarcinate si animalele sunt aruncati dupa ce mor fara a fi arsi. Varanasi este locul unde am aflat ca sunt insarcinata.
A doua saptamana si ultima ne-am petrecut-o la Scoala Biblica din New Delhi unde a avut loc o conferinta pentru liderii bisericilor de casa. Daca in prima saptamana am mers prin oras si ne-am rugat pentru oameni, in a doua saptamana nu am putut sa fac mai nimic pentru ca mi-a fost foarte rau si am stat mai tot timpul in pat intr-o camera alaturata salii in care se tinea conferinta. In cele 3 zile de conferinta i-am invatat: “Osana, amin, osana” in hindi pe cei prezenti la conferinta, Dumnezeu m-a vindecat in ultima zi si am putut sa particip la ultima sesiune, iar in penultima zi am mers sa vedem Taj Mahal-ul care nu m-a impresionat deloc. Da, e un loc renumit, dar singurul lucru care m-a impresionat au fost cele patru turnuri care sunt inclinate un pic inafara. Au fost construite asa pentru ca in cazul unui cutremur turnurile sa nu pice peste monument. In schimb in ultima zi am vizitat Fortareata din Agra care m-a coplesit. Locul era incarcat de istorie. Era ca si cand puteam sa-i vad cum dansau in sala de bal, am jucat ascunsa prin castel cum faceau printii odinioara, am intrezarit Taj Mahal-ul de pe terasa palatului. Era ca si cand vedeam cu ochii mintii toata actiunea din cartea Estera. A fost o experienta pe care nu am s-o uit niciodata.
Drumul spre casa nu a fost lipsit de peripetii. Pentru ca mi-am uitat green-card-ul acasa aproape ca nu m-au lasat sa ies din Amsterdam, dar slava Domnului ca au putut sa verifice in sistem daca sunt legala in State. Cand am ajuns in aeroport in Seattle plangeam de bucurie ca am ajuns acasa pentru ca mi-a fost asa de rau de la Delhi la Amsterdam ca la un moment dat i-am zis lui Jesse ca eu iau avionul spre Bucuresti si in 5 ore o sa fiu acasa la mama. Nu sunt complet refacuta, dar sunt acasa. Puteti sa va aduceti aminte de noi in rugaciunile voastre pentru ca nici Jesse nu se simte prea bine si e cam greu cand nici unul din noi nu poate sluji celuilalt nici macar noua insine. Tocmai am sarit pe cantar si am fost uimita sa observ ca in astea 2 saptamani am slabit 5kg.
Concluzia: daca vreti sa vedeti cum e in India vizitati-o pe Miha la Reghin si ea o sa va prezinte o bucatica din inima Indiei.
P.S In toate aceste doua saptamani nu am vazut cerul albastru decat pentru jumatate de ora intr-o dupa-amiaza, iar luna avea culoare oranj.
Si acum imaginile care vorbesc de la sine:
Prima fotografie este cu mine la spital cand eram gata sa fac testul pentru sarcina
Spitalul din Varanasi
Casa de peste drum de Scoala Biblica din New Delhi
Au indienii niste portocale verzi foarte delicioase …
Rasaritul pe Gange
O paleta de culoare pe apa
Pana si hartia igienica e foarte colorata
La raul Gange oamenii fac baie, arunca oamenii morti, spala rufele
Pe Gange: ramasite dintr-un bou care a fost aruncat in rau
Locul unde ard oamenii
Gramezi imense de lemne si cenusa,
ofrande care plutesc pe apa
Rugaciune la morti
Traficul in India
Dacia indienilor
Piete ambulante,
vaci care nu mananca numai iarba
Parte din piesaj!?
Asta e camila care ne-a dus la Taj Mahal.
Fotografie indiana
Turnurile care sunt inclinate in afara ca in cazul unui cutremur sa nu cada peste monument
Apus de soare
Taj Mahal
Musulmance
De-a v-ati ascunselea in Fortareata de la Agra
La dus
O indianca foarte frumoasa
Sedinta in sala de la Scoala Biblica unde mirosea a pastile pentru naftalina de iti venea sa vomiti
Jesse in straie indiene tinand un seminar
Chiar asa de rau imi era!?
Mai sunt si oameni bogati in India,
oameni harnici care stiu sa foloseasca cu dibacie razboaiele de tesut
Asa arata unele haine in India
La casa unor mestesugari care vindeau esarfe, fete de masa, etc.
Cu fetele la un templu musulman
Momentul de gratie cand eram in Amsterdam si am vrut sa iau avionul ca sa merg in Ro ca ajungeam mai repede.
Bucurati-va de fotografii si daca aveti intrebari nu ezitati sa-mi scrieti.
Permalink
No Comments
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
October 14, 2007
6:16 pm
A sosit si momentul in care sa uit de toate: de serviciu, de faptul ca bunicul a murit de ziua mea, de zgomotul din Seattle si sa impachetez lucrurile pentru India pentru ca acolo o sa ne petrecem 3 saptamani de concediu slujindu-I lui Dumnezeu si celorlati.
O sa am o gramada de informatii si fotografii cand vin inapoi. Ne vedem in 3 saptamani. Ciao!
Permalink
No Comments
| 