informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
July 2, 2008
9:34 pm
Pe 22 Mai 2008 ziua in care s-a nascut Ciprian Alexander Bangs a inceput concediul de maternitate. Mi s-a urat cu scrisul pe blog. Poate ca nu mai citeste nimeni si atunci nu mai are rost sa mai scriu. Ne vedem cand ne-ntalnim!
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
March 16, 2008
7:05 pm
90-60-90, hu? Dar ce ziceti de 103-107-103? Ce, frumusetea se masoara in centimetri? Adevarul e ca o sa-mi ia ceva vreme pana o sa ajung la forma initiala, dar acum ma bucur de atentia tuturor si de stralucirea femeii insarcinate.
Da, e timpul pentru o noua fotografie cu burtica mea si barba lui Jesse care e in crestere.
E uimitor sa urmaresti cat de repede poate sa creasca burta in numai 3 luni de zile.
In ultima vreme am fost bine si ma bucur din plin de suturile pe care mi le da Ciprian acum. Uneori parca face box, uneori e foarte dragut cu mamica lui. Bine ca poate sa se miste acum cum vrea ca dupa prima intalnire schimbam foaia.
Astept cu sufletul la gura luna iunie care uneori parca vine in galop, iar alteori parca e undeva la jumatate de an departare.
Daca ma uit inapoi observ ca timpul a trecut asa de repede de cand mi-am dat demisia, dar cel mai important lucru e ca nu las viata sa treaca pe langa mine chiar daca am impresia ca fac lucrul acesta cateodata!
Astazi e Dumnica floriilor in America. Pastele anul acesta a picat pe 23 Martie. E ultimul paste pe care eu si Jesse o sa-l petrecem singuri, dar cred ca o sa aiba farmecul lui.
Va doresc o primavara frumoasa la toata lumea!
P.S. Probabil ca nici nu o sa-l mai recunosc pe Jesse cand o sa se tunda si o sa se rada dupa ce se naste Ciprian.
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
January 9, 2008
4:21 pm
La multi ani si la multi bani! Vesti bune anul are!
Luni dimineata dupa ce am baut o gramada de apa am plecat cu emotii spre spital. De ce aveam emotii? Pentru ca aveam 50% sanse sa aflam sexul bebelui si tot atatea ca bebele sa nu coopereze. Ei bine dupa prima imagine a fost asa de clar ca o sa rup traditia din familia Apetrei.
Cand ma uitam la fotografii ma gandeam ca acum bebele arata ca un cadavru: e numai un schelet.
Marimea bebelui acum la 19 saptamani este asemenea acelei unei portocale.
Daca va uitati bine la fotografia asta o sa vedeti fata din profil.
Asta e fotografia mea preferata:
A fost un moment deosebit. DECI: CIPRIAN ALEXANDER BANGS.
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
November 26, 2007
11:58 pm
Si de-acum pana-n poveste cale lunga mult mai este.
Astazi am fost la control si bebele era bine. I-am ascultat din nou bataile inimii care nu au mai fost asa de rapide - ceea ce e normal, a trebuit sa-mi ia proba de urina de doua ori ca cica prima data nu era suficient. Zici ca-l beau de cer mai mult. Am mai auzit eu de cineva care era zidar si fiindca nu-i dadeau unii de mancare el cerea si cateva oua si ceva lapte ca sa mearga treaba. Oricum, toate-s bune si frumoase. Mie imi mai este rau din cand in cand mai des, dar cica ar trebui sa ma simt mai bine incepand cu luna asta.
Visul meu este sa nasc in apa daca Dumnezeu ma ajuta si am o sarcina care evolueaza normal fara complicatii.
DECI,
Nu stiu cati dintre voi ati aflat, dar noi ne-am gandit sa facem ceva mai deosebit pentru sarcina asta. Jesse o sa-si lase parul lung si barba si la fiecare sfarsit de trimestru o sa facem fotografie cu barba si cu burtica mea ca sa vedem cum evolueaza lucrurile. Apoi cand se va naste bebele o sa cumparam o sticla de vin pe care sa o tinem pana tanarul/tanara va avea 21 de ani - varsta legala la care poti sa bei in America - si atunci o sa-l bem impreuna.
Asa ca acum am inceput-o cu inceputul.
Inca nu stiu daca Jesse vrea sa-si lase si mustata sa creasca si sa se incovoaie ca la tigani. Stai sa-l intreb. A zis ca da. La placinte inainte!
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
November 11, 2007
4:58 pm
Probabil ca ar trebui sa mai adaugam o minune la a cele 7 minuni ale lumii:
Ieri am fost pentru prima data la doctor si am auzit bataile inimii. Erau asa de rapide! Pentru mine sunau ca si mersul trenului in viteza pe linie. Pentru Jesse era ca si cand cineva fugea foarte repede. A fost minunat. Apoi am mers la ecograf si am vazut bebele si am vazut cum ii batea inima. Nu e mai mare decat degetul meu mic de la mana. Era asa plin de energie. Ziceai ca facea box. A fost un moment unic. Poate pentru prima data am realizat ca intr-adevar este un bebe in mine si ca este un miracol. Il intrebam pe Jesse: “Cum poti sa nu crezi in Dumnezeu numai cand te gandesti cum se naste viata?” E un proces asa de complicat si totusi Dumnezeu a ales femeia ca sa aduca viata in lume, in familie, in societatea pe care El a asezat-o.
Avem un bebe!!!!!
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
November 2, 2007
11:06 pm
Case darapanate, cer gri, praf, caldura mare, materiale viu colorate, razboaie de tesut, matase, oameni bogati, oameni saraci, intarzaieri, comoditate, claxoane, zgomot infernal, piete ambulante, vaci, pastile pentru molii e cam ceea ce caracterizeaza INDIA din punctul meu de vedere.
Prima saptamana ne-am petrecut-o in Varanasi unde parca timpul s-a oprit in loc acum cateva sute de ani. Noi am fost cazati la un hotel cu conditii vestice care parca nu facea parte din peisaj. Varanasi este orasul in care hindusii vor sa moara pentru ca ajung direct in Nirvana. Mama Ganges e raul unde cenusa lor este aruncata dupa ce sunt incinerati, este raul unde leprosii, copiii pana la 16 ani, femeile insarcinate si animalele sunt aruncati dupa ce mor fara a fi arsi. Varanasi este locul unde am aflat ca sunt insarcinata.
A doua saptamana si ultima ne-am petrecut-o la Scoala Biblica din New Delhi unde a avut loc o conferinta pentru liderii bisericilor de casa. Daca in prima saptamana am mers prin oras si ne-am rugat pentru oameni, in a doua saptamana nu am putut sa fac mai nimic pentru ca mi-a fost foarte rau si am stat mai tot timpul in pat intr-o camera alaturata salii in care se tinea conferinta. In cele 3 zile de conferinta i-am invatat: “Osana, amin, osana” in hindi pe cei prezenti la conferinta, Dumnezeu m-a vindecat in ultima zi si am putut sa particip la ultima sesiune, iar in penultima zi am mers sa vedem Taj Mahal-ul care nu m-a impresionat deloc. Da, e un loc renumit, dar singurul lucru care m-a impresionat au fost cele patru turnuri care sunt inclinate un pic inafara. Au fost construite asa pentru ca in cazul unui cutremur turnurile sa nu pice peste monument. In schimb in ultima zi am vizitat Fortareata din Agra care m-a coplesit. Locul era incarcat de istorie. Era ca si cand puteam sa-i vad cum dansau in sala de bal, am jucat ascunsa prin castel cum faceau printii odinioara, am intrezarit Taj Mahal-ul de pe terasa palatului. Era ca si cand vedeam cu ochii mintii toata actiunea din cartea Estera. A fost o experienta pe care nu am s-o uit niciodata.
Drumul spre casa nu a fost lipsit de peripetii. Pentru ca mi-am uitat green-card-ul acasa aproape ca nu m-au lasat sa ies din Amsterdam, dar slava Domnului ca au putut sa verifice in sistem daca sunt legala in State. Cand am ajuns in aeroport in Seattle plangeam de bucurie ca am ajuns acasa pentru ca mi-a fost asa de rau de la Delhi la Amsterdam ca la un moment dat i-am zis lui Jesse ca eu iau avionul spre Bucuresti si in 5 ore o sa fiu acasa la mama. Nu sunt complet refacuta, dar sunt acasa. Puteti sa va aduceti aminte de noi in rugaciunile voastre pentru ca nici Jesse nu se simte prea bine si e cam greu cand nici unul din noi nu poate sluji celuilalt nici macar noua insine. Tocmai am sarit pe cantar si am fost uimita sa observ ca in astea 2 saptamani am slabit 5kg.
Concluzia: daca vreti sa vedeti cum e in India vizitati-o pe Miha la Reghin si ea o sa va prezinte o bucatica din inima Indiei.
P.S In toate aceste doua saptamani nu am vazut cerul albastru decat pentru jumatate de ora intr-o dupa-amiaza, iar luna avea culoare oranj.
Si acum imaginile care vorbesc de la sine:
Prima fotografie este cu mine la spital cand eram gata sa fac testul pentru sarcina
Spitalul din Varanasi
Casa de peste drum de Scoala Biblica din New Delhi
Au indienii niste portocale verzi foarte delicioase …
Rasaritul pe Gange
O paleta de culoare pe apa
Pana si hartia igienica e foarte colorata
La raul Gange oamenii fac baie, arunca oamenii morti, spala rufele
Pe Gange: ramasite dintr-un bou care a fost aruncat in rau
Locul unde ard oamenii
Gramezi imense de lemne si cenusa,
ofrande care plutesc pe apa
Rugaciune la morti
Traficul in India
Dacia indienilor
Piete ambulante,
vaci care nu mananca numai iarba
Parte din piesaj!?
Asta e camila care ne-a dus la Taj Mahal.
Fotografie indiana
Turnurile care sunt inclinate in afara ca in cazul unui cutremur sa nu cada peste monument
Apus de soare
Taj Mahal
Musulmance
De-a v-ati ascunselea in Fortareata de la Agra
La dus
O indianca foarte frumoasa
Sedinta in sala de la Scoala Biblica unde mirosea a pastile pentru naftalina de iti venea sa vomiti
Jesse in straie indiene tinand un seminar
Chiar asa de rau imi era!?
Mai sunt si oameni bogati in India,
oameni harnici care stiu sa foloseasca cu dibacie razboaiele de tesut
Asa arata unele haine in India
La casa unor mestesugari care vindeau esarfe, fete de masa, etc.
Cu fetele la un templu musulman
Momentul de gratie cand eram in Amsterdam si am vrut sa iau avionul ca sa merg in Ro ca ajungeam mai repede.
Bucurati-va de fotografii si daca aveti intrebari nu ezitati sa-mi scrieti.
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
July 21, 2007
11:22 pm
Nu stiu cum vi s-a parut voua ca a trecut saptamana, dar pentru mine si Raluca parca a zburat timpul desi am avut niste divergente la serviciu si am fost considerata ca fiind cu nasul pe sus.
Astazi am mers la repetitie ca in fiecare sambata, dar dupa am plecat cu emotie spre un salon de coafura unde eu aveam programare la 10:15.
Pentru ca imi crescuse parul amenintator de repede
si pentru ca e vara si nu vreau sa ma sufoc am decis ca e vremea pentru o schimbare. Salonul era foarte bine pus la punct si tipa care m-a tuns pe mine avea 24 de ani de experienta in spate. Vreti sa va convingeti!? Va las s-0 faceti singuri!?
Ce ziceti?
Ei bine, dupa sedinta mea am plecat in viteza spre un salon coreean unde Raluca avea sa se tunda.
Ne-am speriat cand am ajuns acolo si ne-am dat seama ca parca locul acela era numai pentru coreeni: vorbeau in coreana, ascultau muzica coreana, aveau numai clienti coreeni.
Asta
e fotografia preferata a Ralucai cu toate ca a mea e cea de mai sus.
Jesse a fost foarte dragut cu noi astazi pentru ca a fost cu noi la salon si a stat cuminte fara sa carteasca.
Dupa iesirile noastre la salon am mers sa mancam la un restaurant chinezesc si apoi la cinema
sa vedem: Ratatouille, dar pentru ca mai aveam vreo ora jumatate pana incepea filmul ne-am plimbat prin mall dupa care ne-am asezat doua secunde sa ne odihnim.
Dupa film Raluca a vrut sa-si faca o fotografie mai ciudata, nu?
Va doresc o saptamana plina de pace si sanatate!
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
July 9, 2007
11:00 pm
4 Iulie - de ziua Americii am lucrat ca sa avem vineri liber, am mers intr-un parc si ne-am uitat la artificii.
Au fost putine, dar foarte frumoase, am facut gratar si am citit.
5 Iulie - joi seara ne-am urcat in masina si am plecat la munte cu cortul. Dumnezeu ne-a dat un loc minunat unde sa campam.
6 Iulie - de dimineata ne-am trezit si am mers sa cumparam lemne - da ati citit bine - si gheata apoi ne-am intalnit cu un roman din Bucuresti care ne-a facut cunostinta cu fiul lui Florian. Pe la 11, dupa ce am bagat ceva in noi am plecat pe munte.
In calea noastra am dat de doua cascade.
Deasupra uneia dintre cascade se formase un frumos curcubeu.
si am ajuns la un lac frumos unde am mancat si ne-am odihnit.
Un alt lucru care ne-a motivat sa ne rugam a fost faptul ca o femeie s-a pierdut in munti si am vazut echipaje care o cautau prin padure si cu elicopterul.
7 Iulie - ziua in care am mers la o piscina cu apa sulfuroasa si Raluca a invatat sa innoate, am stat la plaja si ne-am facut ca scoarta de la copac. Seara i-am intalnit si pe ceilalti 4 romani. Ne-am speriat ca la piscina erau o gramada de romani si rusi. Parca se sparsese conducta.
8 Iulie - am mancat un mic dejun copios cu romanii dupa care am IMPACHETAT si am plecat la Oceanul Pacific.
La intoarcere ne-am oprit sa cumparam inghetata si asteptam ca sa treaca toate masinile care veneau din sens opus cand am simtit o izbitura puternica si am vazut ca cineva se rostogoleste peste parbrizul nostru. Era o motociclista. Ne-am dat jos si am inceput sa ne rugam pentru ea. Dumnezeu i-a salvat viata Ralucai in acelasi timp. De ce?
Pentru ca am mancat cu romanii si aveam si doua legaturi de lemne in portbagaj am ramas cu o gramada de mancare si a trebuit sa o inghesuim pe Raluca in spate. Pe bancheta din spate PARTEA STANGA era toata cu perne, alimente, plapuma, etc. Cu cateva secunde inaintea impactului, Raluca, mi-a cerut un fluturas sa-si prinda parul si cand s-a aplecat sa-si prinda parul luneta s-a spart si o bara de la luneta a trecut pe deasupra capului ei. Era numai sticla in masina, dar noi am iesit afara teferi. Daca Raluca ar fi fost in partea STANGA … nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi putut intampla. Politia si ambulanta au venit in mai putin de 2 minute. Tipei ii curgea sange din cap si o durea spatele. Am completat niste rapoarte, ne-au verificat starea de sanatate, am dus masina intr-un cimitir de masini si a trebuit sa luam un taxi ca sa ajungem pana la bac si apoi ne-a asteptat un prienten de-al nostru pe partea cealalta. Dumnezu ne-a pazit.
9 Iulie - dimineata am sunat-o pe sefa mea si i-am zis ca nu putem veni ca nu avem masina si ea a inceput sa se tipe la mine si mi-a inchis telefonul in nas. E o tipa obsedata de munca. Pe la amiaza l-am sunat pe sefu, pe Bob, si el a zis ca vine el dupa noi maine dimineata.
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
June 19, 2007
11:26 pm
Frate, dar demult nu am mai scris pe site. Sa stiti ca suntem bine, sanatosi, la fel de frumosi si …, dar hai mai bine sa va zic ce s-a mai intamplat in ultima vreme. Ei bine - unii ar zice ca e un tic verbal pe care il am - lucrurile la serviciu merg bine. A fost o perioada in care am vrut sa-mi dau demisia, dar mi-am revenit. Tot atunci mi-am dat seama ce importanta e atitiudinea mea. ATITUDINEA DETERMINA ALTITUDINEA.
Intre timp la biserica s-a mai nascut o pustoaica,
Emy,
noi ne-am decis sa mergem in India in luna Octombrie. Puteti sa va rugati pentru noi ca Dumnezeu sa ne descopere care este planul Lui cu privire la extinderea Imparatiei Lui, am mers la munte
si am stat la o cabana
pe malul unui lac,
am urcat cu masina pana la 200om unde mai era zapada,
am fost imbracata intr-o zi la serviciu in moda anilor ‘50
si intr-o zi in tiganca.
Din oceanul Pacific a iesit un peste mic - nu stiu cati va mai amintiti acest joc din copilarie, dar vreau sa zic ca am mers la oceanul Pacific, dar nu am vazut nici un peste mic ci o gramada de pietre si abia atunci cand mi-am bagat un pic picioarele in apa am inteles de ce oamenii zic: “Ce tipi asa? Te ia apa?” Chiar credeam ca ma ia apa.
… si avem un oaspete la noi. Si acest oaspete cum a fugit de acasa s-a maritat in America. Cum cine?
Si cand te uiti la ea ce smerita sta la biserica. S-a terminat programul si ea nu vroia sa plece acasa.
Da, Raluca e de o saptamana in America. Lucram impreuna la serviciu si ne distram de minune. Acesta este un scurt rezumat al calatoriei noastre prin viata.
informaţii esenţiale:
Larisa
De-ale vietii
February 10, 2007
3:48 pm
Cred ca e har daruit de Dumnezeu sa poti numi un loc acasa chiar daca e departe de casuta ta. In ultima vreme s-au intamplat multe lucruri si bune si mai putin bune.
Ca niciodata am avut zapada din plin.
Pentru ca ne doream ca sa avem oameni la noi am decis sa inchiriem un apartament mai mare asa ca ne-am apucat de mutat
si Dumnezeu ne-a dat unul cu doua camere + sufrageria,
2 bai si o bucatarie.
Ce-i drept dam aproape tot salariul meu numai pe chirie, dar imaginea face toti banii.
“Intrati, intrati!
Nu va mai descaltati” (Eu cand ajung acasa de la serviciu arunc papucii din picioare cat colo si nu-i mai vad pana a doua zi dimineata)
Cum treci de holul de la intrare poti sa intri in camera lui Jesse si apoi imediat pe partea dreapta 
este debaraua,
iar pe partea stanga este bucataria.
Acum avem masina de spalat si de uscat la etaj. E mai rentabil asa.
E asa de relaxant sa stai si sa te uiti pe geam. Nu am decat cuvinte de multumire la adresa lui Dumnezeu si a lui Jesse care a vrut pana la urma sa luam acest apartament, dar inima noastra este in Romania.
